Dupa un an de zile, revin in brasov, de data aceasta la DEANE’S Pub,  IULA Em(Mitrea) & TITUS CONSTANTIN,  intr-un “Concert cu Primavara”, un show acoustic din care, pe langa cantecele de pe albumul lansat in mai anul trecut (“Liber”), si pe langa “cele fara pereche” din cover-urile pe care le iubesc, nu va lipsi chiar si umorul, spiritul de renastere si dragoste pe care vor sa il aduca in inimile dumneavoastra odata cu primavara. Un concert pe care nu trebuie sa il ratati.

Dragi prieteni cu pioleti,

Pentru ca de fiecare data e ca prima data, A.T.E.T. Verde Galati va invita la cea de-a doua editie a competitiei intitulata, in spiritul a ceea ce s-a mentionat mai devreme, “Prima Lira”. Cum aceasta a doua editie coincide cu implinirea unei jumatati de deceniu Verde, va invitam, totodata, la petrecerea surpriza pe care singuri v-o si ne-o pregatim, dar atmosfera careia cu siguranta ne va lua prin s…urprindere.

Cel mai frumos cadou pe care am putea sa-l primim cu aceasta ocazie ar fi ca toti prietenii nostri de pe munte sa ne onoreze cu prezenta, in perioada 11-13 februarie 2011, undeva in vecinatatea Castelului Bran.
Va asteptam cu drag si cu zapada!
A.T.E.T. Verde Galati

Program

Vineri, 11 februarie 2011

13:00 – până la ultimul sosit –Primirea participanţilor
22:30 – 23:00 – Şedinţă tehnică
23:15 – 24:30 – Prezentări slide – show
24:40 – Eveniment aniversar Verde si prietenii (petrecere cu tematica anilor ’90)

Sâmbătă, 12 februarie 2011

11:00 – 13:00 – Afişarea lucrărilor de grafică, fotografie, afiş ecologic, caricatură
13:00 – 15:00 – Jurizarea afisabilelor
15:00 – 19:00 – Program liber
18.30 – 20.30 – Concurs Surpriza
19:00 – Afisarea rezultatelor partiale
19.00 – 21.00 – Depunerea Contestatiilor
22:00 – 02:00 – Proba culturală
02:00 – dimineaţă – seară folk deschisa de Verde

Duminică, 13 februarie 2011

08:00 – Afişarea rezultatelor finale
08:00 – 09:30 – Depunerea şi rezolvarea contestaţiilor pentru cultural
10:00-11:30 – Festivitatea de premiere (cu pupături şi poze)
12:00 – Predarea camerelor şi defluirea participanţilor

Mentiuni probe

Toate probele vor fi punctate conform regulamentului F.R.T.E.

Proba Slide-show

Rugăm cluburile să aducă prezentările doar pe memory stick-uri USB şi să aibă şi o variantă de rezervă.

Rugam cluburile care considera ca nu vor ajunge in timp pentru proba de diason sa anunte si sa trimita prezentarea in prealabil.

Proba culturală

1) Fiecare club participant la proba culturală va înmâna juriului în momentul intrării în cultural o variantă scrisă a poeziei ce va fi recitată.
2) Scenetele de umor vor trebui să conţină 5 replici impuse de către clubul organizator, care se vor anunţa la şedinţa tehnică.
3) Se va pune la dispoziţie un acordor cromatic pentru a evita intrarea în proba culturală cu chitara dezacordată.
4) Cluburile participante la cultural pot opta (pentru un punctaj suplimentar in cadrul lirei) pentru interpretarea in stil propriu a unei piese a clubului Verde.

Mentiuni speciale

Evenimentul aniversar de Vineri seara va fi o petrecere cu tematica anilor ’90. Costumatia in ton cu muzica si atmosfera va fi apreciata (o sa avem si noi o surpriza)

In cadrul evenimentului de vineri seara, (petrecere aniversare Verde) invitam cluburile participante sa pregateasca un sincron pe o melodie a anilor ’90. Mentionam ca sincroanele vor fi jurizate si vor puncta in cadrul clasamentului lirei.

Pentru afisabile vom pune la dispozitie panouri de polistiren. Va rugam sa va pregatiti lucrarile de afisabile corespunzator.

Acces hotel

Hotelul este situat în centrul staţiunii Bran, la 300 de metri de Castelul Bran, pe strada G-ral Moşoiu nr.4 (DN73, km 109). Hotelul deţine parcare proprie. Pentru cei care nu dispun de autoturism personal, recomandăm venirea cu trenul/autobuzul până în Braşov, iar de aici se poate ajunge în Bran cu microbuzul în direcţia Moeciu de Jos. Programul de circulare a microbuzelor Brasov – Moeciu de Jos este după cum urmează:

Braşov (Autogara 2) – Moeciu de Jos:
7.00, 8.00, 8.30, 9.00, 10.00, 11.00, 11.30, 12.00, 12.30, 13.00, 13.30, 14.00, 14.30, 15.00, 15.30, 16.00, 16.30, 17.00, 18.00, 18.30, 19.00, 20.00, 21.00, 23.30.
Costul unei calatorii este de 4 Ron/persoană.

Cazarea

Cazarea participanţilor se va face în Hotelul „Hanul Bran”. Costul de persoană pe două nopţi este de 80 de Ron. Hanul Bran dispune de 46 camere respectând următoarea structură: 3 camere de 4 locuri (2 locuri în pat matrimonial, 2 locuri pe canapea extensibilă), 33 de camere cu pat matrimonial, 10 camere cu 2 paturi separate. Cazarea se va asigura în limita locurilor disponibile, în ordinea confirmărilor. Datorită condiţiilor deosebite oferite de locaţie, conducerea hotelului nu permite cazarea mai multor persoane decât locurile disponibile.

Confirmarea participării, inclusiv a numărului de persoane din partea fiecărui club, se va face telefonic între 10 ianuarie şi 1 februarie februarie.
Tel: 0746 070 588; 0746 070 588; sau 0724 859 853; 0724 859 853, persoană de contact: Alexandra Blanaru

Este necesară plata unui avans de 50% din valoarea cazării (adică 40 RON persoană/2 nopţi). Banii se vor depune în contul RO82RNCB0318081098820001, Banca BCR, titular: Alina Dinovici, în perioada 10 ianuarie -1 februarie 2011. Confirmarea plăţii se va face telefonic către Alina la numarul de telefon: 0744 873 627; 0744 873 627. Restul de 50% se vor plăti în momentul cazării, tot către Alina.

PARTICIPAREA SE FACE PE PROPRIE RĂSPUNDERE!

Au venit si vremurile calde. Se simte ca dimineata in cort nu mai este atat de racoroasa. Dar parca te mai si saturi de atata iarna, de zapada si iti doresti sa iti asezi fundul in iarba daca simti ca puterile ti-s sleite de panta.
Nu m-am prea dat dus de acasa, dar mi-era pofta atat de un traseu de munte, cat si de atmosfera incarcata a unui concurs de turism. Lasasem in urma patima asta iar din cand in cand parca imi mai vine sa ma regasesc un pic in sistem. Acum doi ani as fi scris mai multe. Acum, doar cand imi aduc aminte. Si acest campionat a inceput sa se desfasoare pe nesimtite, sa adune etape, iar eu sa nu stiu nimic. Habar nu am cine este in frunte, dar de trait am trait ca in vremurile bune.

E dimineata. Mare bafta are Laurentiu asta. A tras la sorti un numar de 19 si ne-a asigurat somnul pana pe la ora noua. Abia atunci se zice ca intram. Ce bine! Aseara ajunsesem pe inserate, adus cu catel si purcel de amicul Garcea si dupa atata lipsa la apel intre cluburi, am zabovit si eu mai mult decat de cuviinta. Figuri necunoscute, cantece mai vesele sau mai blegi, mai frumoase sau mai lalaite, toate trecusera pe langa mine, zgandarindu-mi povesti de demult. Mi se paruse ca o vad chiar pe Oko, trezindu-mi amintirea Ofeliei ? si apoi am cazut in lumea viselor, dormind cu capul pe munti.
M-am bucurat de cer senin. A naibii bafta de mine, mi-am zis! Si incercand sa ma mint ca trebuie sa adorm, mi-am adus aminte ca trebuia sa trec in vedere si teoria despre zona geografica a Postavarului. Nu mai vreau! De abia am terminat o luna de examene, de turism, de geomorfologii si alte aspecte fizico-geografice. Dar ii musai! Asa zice un zgandarici mic, numit constiinta. Nu-s multe pagini, dar mi-am zis sa mai trisez si printre ele si am sarit peste calcare, gresii si marne. Ca-s triasice, ca-s jurasice sau cretacice ? parca nu-mi mai pasa. Desi ar trebui.
Ne striga si pe noi. Ne-am luat aia, ne-am luat si cealalta. Pai da, ca nu te poti duce in traseu fara echipamentul necesar. Si zice legea cea dreapta a campionatului si a seriozitatii tale de montaniard ca trebuie sa ai lanterna, bidon, pelerina de ploaie, fluier, bidon de apa, bocanci cu talpa aderenta si o trusa medicala. Mai sus te ia la purecat si de nu esti regulamentar te ia mama naibii ? la puncte! Mai rau e sa te ia natura ? la tranta. Asa ca mai alergam la stanga si la dreapta, ca unul nu are fluier, altul un bidon si tot asa!

TRACK GPS

Sursa: Emi Cristea

Hai la Tara ! – Traditia anotimpurilor

Ne-am propus ca, de-a lungul a 4 anotimpuri, sa colindam 4 sate cu atentie selectate pentru a :

descoperi traditii!!

descoperi cultura!

descoperi oameni inediti!

descoperi locuri speciale!

Scopul proiectului este sa promovam frumusetea traditiilor romanesti, a naturii si a locurilor pure, folosind arta fotografica ca mijloc de exprimare. Timp de 3 zile, grupul format din 10 tineri pasionati de fotografie, impreuna cu organizatorii (voluntari entuziasti), vor participa la ?Tabara de creatie foto?. Se urmareste imortalizarea vietii comunitatilor rurale sub dominanta unuia dintre celor 4 anotimpuri.

Vom condimenta zilele avute la dispozitie cu activitati care sa faca minunat si ?fotogenic? timpul petrecut impreuna.

Vom arata lumii frumusetile locurilor prin expozitiile care vor succede fiecare anotimp si care vor cuprinde fotografii sugestive despre traditii, cultura si natura.

Sursa: Emil Precup

Daca la auzul cuvantului “pestera” vizualizam imediat mirifica lume subpamanteana, cu turturi si flori de piatra cufundate in intuneric si liniste, oare ce intelegem prin peisaj carstic si de unde provine acest termen?

Raspunsul la aceasta intrebare, precum si multe alte informatii pretioase si inedite despre “Lumea Subterana” si secretele ei il veti afla rasfoind paginile acestui album.
Fotografi renumiti va prezinta o colectie de imagini din pesteri si zone carstice, inclusiv intr-o spectaculoasa redare tridimensionala (vizibila cu ochelarii inclusi in album).

Volumul 2 al lucrarii va surprinde superlativele carstului si pesterilor din Romania cu imaginile celor mai mari sali, celor mai spectaculoase cristale, precum si cu imagini ale altor raritati ale lumii subterane.

Albumul are dimensiunea de 24cm x 31cm, e realizat pe hartie de 150g, contine 160 pagini color, coperti cartonate si lacuite + 1 pereche de ochelari 3D.

Miercuri, 12 decembrie, la ora 18.00, in foaierul Muzeului de Stiinte Naturale “Grigore Antipa” din Bucuresti, va asteptam cu drag la o un eveniment deosebit. Este vorba de lansarea albumului foto 2D/3D ?Pesteri din Romania – un tezaur care merita??

Sursa: Emi Cristea

In linistea noptii, la caldura sacului de dormit, intr-un cort mic si inghesuit, ai timp sa visezi. Batranii munti ce de abia mai ridica fruntile spre stele au multe de spus. Spun povestea Hercinicilor, ce se intindeau din Dobrogea de astazi, pana in Franta. Au privit de sus Europa, in Carbonifer, atunci cand de Alpii si Carpatii nu existau. O parte din ei s-au scufundat in ocean (varfurile lor se descopera acum, la foraje cu adancimi de 2000 de metri), dar cei mai falnici au ramas in picioare, traindu-si batranetea la 450 de metri deasupra marii.
Acum batranii nu mai privesc de sus Europa. Le-a ramas doar mandria de a fi deasupra Dunarii, si de a sti tot ce se intampla intre fluviu si Mare. Daca apele marelui Danubius isi duc lenese povestea, pe la o altitudine de 4 metri (la Braila), Tutuiatul se uita la dansele de la inaltimea de 467 metri. Dimineata urma sa intram in lumea asta de piatra batrana, cu povestile ei ascunse printre varfuri salbatice.
Mi-am lasat colegii sa intre in concurs, caci asa am ajuns si eu la poalele Macinului. N-a fost sa nimeresc cel mai potrivit week-end pentru ascensiuni, dar cum natura e stapana, ramane sa ma multumesc si cu ce mi-a fost dat sa am. Cerul s-a acoperit in toata tara, de vreo doua zile, iar meteorologii ne arata pisica, cu temperaturi mult sub mediile normale. Adica s-ar putea sa ne si ninga prin nordul rece al Moldovei. Nu si aici … Dupa ce ca nu stateam la o altitudine tare ridicata, primii pasi in traseu se duc la vale. De ce? Pai logica ar fi sa ocolim muntele pe la poale, pana in partea mai nordica, sa strabatem creasta de la nord la sud si sa ne intoarcem in tabara prin Valea Serparu. Mi-e tot una … si-asa nu-l cunosc! Azi sunt prima oara fata in fata … eu si Pricopanul. Azi noapte a fost cald. Seara +14 grade?C, prin zona, iar spre dimineata nu parea prea rece. Se pare ca valul urmeaza sa vina. Oare adus de ploaia anuntata !?
Ne indreptam spre cariera Izvoare. Nu vom ajunge pana la ea, ci vom incerca sa o ocolim pe la vest, spre bratul Macin, evidand astfel haita de caini aciuiata printre ruine. Linistea este sparta de camioanele ce gonesc cu viteza pe asa zisul ?drum forestier? (astfel prezentat de organizatorii de la Milenium). Ce forestier dom'le ? De parca ar fi vreo padure prin pustietatea asta. Doar pamant … praf … iar mai sus cuiburi de serpi si vulturi! Mai degraba il numim drum de exploatare. Este poveste mare si cu cariera asta, care se spune ca da de lucru oamenilor din Macin. Da de lucru oamenilor dar da de furca naturii. Dupa ce ca muntii astia batrani au ajuns cum au ajuns, de-si taraie altitudinile pe la 400-450 metri, mai vin si oamenii sa darame ce a mai ramas din falnicii de acum sute de milioane de ani. Ce n-a facut natura intre Carbonifer si Holocen, face omul in cativa ani. Aceasta cariera a fost permanent o discordie intre societatea care se ocupa de exploatare si Parcul National Muntii Macinului. Initial limitele acestui parc includeau, pe buna dreptate, si aceasta cariera, lucrarile fiind sistate. Apoi cu interventii s-a dus limita la altitudinea de 100 metri, pentru ca lucrarile de exploatare a granitului sa poata continua. Dupa alte interventii limita a fost mutata la 200 metri altitudine (retineti: intr-un munte cu cota maxima de 346 metri in Piatra Raioasa), afectand si mai mult ecosistemul zonei. Si toate acestea in niste munti prapaditi, care de abia se mai tin pe picioare! Hai sa-i ajutam si noi sa se darame cu totul! Iar dincolo de astea, cariera musca din singurele locuri unde se mai gaseste soimul dunarean (Falco cherrug), estimat la doar 5-10 exemplare. Soimul dunarean este renumit pentru faptul ca este agresiv si vaneaza in general mamifere (70% din prada) spre diferenta de soimul … [continuare] [...cititi aici continuarea]

Sursa: Emi Cristea

A pornit din nimic. In Coltul Chiliilor, intr-o seara rece de septembrie ? Unii coborasera prin Padina Popii, de pe creasta Craiului, eu venisem prin Brana Caprelor, ca sa ne adunam cu totii in poiana din Saua Chiliilor. La caldura focului de vatra se auzi un cuvant ? Retezat.
Au trecut cateva zile, pentru ca intr-o noapte de joi spre vineri, sa ne adunam pe peronul garii din Brasov. In caldura vagonului atipim cu totii, sperand ca orice ar fi, sa nu ne intoarcem dezamagiti de acolo. Nici unul dintre noi nu-si facuse plan anul acesta, sa ajunga in muntii dintre Strei si Jiu, si parca totul era facut in baza a fie ce-o fi. Iar dimineata de vineri, ne gaseste obositi, dar increzatori in albastrul de pe cer, intr-o gara destul de neprimitoare, cum e cea din Simeria. Iar de aici, mai motaim pret de un ceas, pana cand unul dintre noi striga ca suntem in Ohaba de sub Piatra. Langa mica halta, ne asteapta domnul Victor, soferul care ne va duce la Carnic.
Nu stiu de la ce sa fi venit denumirea, da' tare inclin sa cred ca are legatura cu statutul liber al tarii Hategului, acu sute de ani, in evul mediu, caci cuvantul ?ohaba? vine de la mosie libera, nesupusa vreunor taxe. De altfel se mai cunosc ohabe, cum ar fi cea din Tara Fagarasului (langa Sinca), alt teritoriu liber, romanesc, sau cea de langa Caransebes (Ohaba-Ferdinand, cunoscuta mai bine de noi ca orasul Otelul Rosu). Din vechea mosie libera, a ramas un mic sat, situat nu departe de Hateg, dincolo de defileul de la Subcetate, unde Streiul s-a inghesuit intre contrafortii Sureanului si Poienii Rusca. Acel defileu delimiteaza depresiunea Hategului de prelungirile sudice ale culoarului tectonic Orastie.
Am facut o mica introducere a locurilor de intrare spre Retezat, caci nu poti lasa deoparte insemnatatea geografica a acestor maluri ale Streiului, mai neglijate de interesul turistilor, carora le sta gandul doar la Retezat.
Microbuzul lui nea Victor (singurul care are ramas cu transport autorizat, spre Carnic), urmeaza sa ne duca pe Valea Salasului, prin sate pline de istorie (cetatea de la Salasul de Sus, biserica fortificata din micul sat Malaiesti ? despre carea aveam sa aflu ca are, totusi, o suta si ceva de case), pana in satul Nucsoara, ultima localitate dinspre munte. De aici, peisajul se schimba dintr-o data. Parasim piemontul format de ape, intre Retezat si Valea Streiului, trecand valea adanca a Nucsoarei peste podul de la Gaurile Buhii. Aici, sub noi, sunt 29 de metri, pana la albia stancoasa a raului. Intr-o iarna, cu gheata pe drum, o Dacie a derapat, venind cu viteza dinspre Carnic, si a rupt parapetul de beton al podului, ducand in mormand cinci pasageri (al saselea, un copil, a supravietuit, fiind prins intre corpurile celorlalti). Desi au trecut mai bine de douazeci de ani, nimeni nu a mai reparat acel parapet, iar podul si asa ingust iti da emotii in zilele de iarna, cand vrei sa ajungi la Carnic …
[continuare] [...cititi aici continuarea - partea 1]
[...cititi aici continuarea - partea 2]

Sursa: Emi Cristea

Imi facusera unii pofta, acum vreo trei ani. Nu dau nume, hehe, zic doar ca-s din Floare de Colt, clubul cu care ma tot insotesc pe munte de cativa ani. Da ? imi facusera pofta de Padina Sindileriei. Pe de alta parte simteam nevoia sa ma razbun pe vremea urata ce o avusesem in Cindrel, in urma cu doua saptamani cu doua zile de vreme frumoasa, asa cum ii sade bine toamnei.
S-a facut dimineata, s-au facut si bagajele, si iata-ma, impreuna cu Dora, gata de drum, la trenul de opt (s-au dus vremurile cand mai aveam inca cheful de a ma trezi la patru noaptea, pentru a fi trenul de sase, in gara Brasov).
Anul asta un am vazut Piatra Craiului. Au fost alti munti pe lista de prioritati. Si daca tot ma infatisam pentru singura data la poalele acestui munte, nu puteam sa-l cinstesc decat cu un traseu frumos, pe masura renumelui crestei albe de calcar, ce a crescut din apele Barsei. Ne dam jos din tren, in friguroasa dimineata de septembrie. Pana la iesirea in drumul de Plai, luam la picior orasul vechi, pe strada principala iar apoi pe o mica scurtatura prin cimitirul Zarnestilor. Se construieste mult si pe aici, pe la poalele Pietrei Mici. Orasul s-a mai impins cateva sute de metri spre Plai, cu vilele ce incep sa apara in zona.
Pe cer, norii, mai aglomerati de cu dimineata, au inceput sa se rasfire lasand loc la tot mai mult albastru. Inca e suficient verde prin jur, incat sa ma bucure. Parca vara asta a trecut asa repede pe langa mine. Nu mi-a fost de-ajuns ? Macar sa fie toamna lunga si frumoasa, ca de zapada o sa ne tot saturam pana spre mai. Iesim din drumul carosabil (pe vremuri, in paralel cu acest drum, pana in Plaiul Foii te ducea o mocanita; tare-s curios daca dintre batrani are careva imagini cu trenuletul ce ducea tocmai la Rudarita), in stanga, pe firele de apa ce vin din Izbucurile de la Toplite. Zona asta e umeda tot timpul, datorita izvoarelor multe, ce sa gasesc in preajma paraiasului Toplitei. Toplita asta, isi strange bazinul torential de sub coastele abrupte alte Pietrei Mici, din golul alpin, strabatand padurile de rasinoase ale Dosului Pietrei Mici si pajistile de pe pantele Dealului Regesc, pana se varsa in Barsa, la marginea orasului Zarnesti.
Incepem sa castigam altitudine, pe poteca marcata cu banda galbena, ce duce spre Valea Crapaturii. Timp de o ora traversam paraiele ce faramiteaza Poienile de sub Barc (denumirea pajistilor de sub Dosul Pietrei Mici), secate in perioada asta, dupa o vara secetoasa. Le poti insira, de la Toplita, spre Valea Alba si Valea Tapului (care se apropie una de alta la Priboaia, langa drumul de Plai). Ne intersectam cu o turma de oi, pascand iarba proaspat crescuta de la ultimele ploi, sub soarele puternic ce se ridica tot mai sus. Bun prilej de fotografii, cu un colorit aparte, mai ales acum cand frunzele incep si ele sa prinda culoare. Dupa ce parasisem firul Toplitei, si urcasem panta mai mare spre Dosul Pietrei Mici, facem un scurt popas sa mai scapam de haine. De aici vom merge doar pe curba de nivel, prin pajistile insorite, umbrite doar din loc in loc de cate un molid mai ratacit … [continuare] [...cititi aici continuarea]

Sursa: Emi Cristea

M-am intors in valea copilariei. Lungul drum de tren, spre Cluj, apoi cei 70 de kilometri pana la Popasul Romanilor, m-au dus cu multi ani in urma. Mi-au adus aminte de vremea cand treceam Mesesul (asa cum este denumit de localnici muntele Magura Stanii), pe drumul de care, sa ajungem la furat cirese prin livezile Zalaului, sau cand mergeam in Druia, la cules mure, ca sa strangem si noi un ban peste vara. De ce Meses, de ce aceste ?dealuri? ?, cum le-au zis unuii prieteni. Pentru ca, poate, aici am simtit prima data ce placut este sa privesti relieful.
Dupa-masa, ajung in casa copilariei, pe Valea Stanii, intampinat de ai mei parinti, si cu mare pofta de odihna. Las farmecul potecilor pentru a doua zi ?

Sambata, 1 septembrie 2007 (Stana (300 m) – Dealul Topilor – Magura Stanii (716 m) – Berindei – Stana (300 m))
Prima zi de toamna. Dimineata soarele si-a scos nasul pe cer, dar norii de pe la hotarele satului nu-mi prevestesc prea bune pentru azi. Cu greu ma las convins de Dora sa pornim la drum. Sa va zic cateva despre locurile astea. Satul Stana, este parte a orasului Zalau, desi de acesta este despartita de culmea muntoasa a Mesesului. Aflat pe Valea Stanii (sau a Chichisei cum este numita la varsarea in Valea Agrijului), la o altitudine de 250-350 metri, sta ca intr-o groapa, valea fiind ingustata la sud, in zona Delnitei (un toponim care are legatura si cu faptul ca aici este zona de pasunat a satului).
Spre nord, se ridica Magura Stanii (716 m), unul din ultimele varfuri inalte ale Mesesului (cel mai inalt este Magura Priei ? 996 m ? aproape de pasul Ciucea), iar spre sud, urmarind Valea Stanii poti sa ajungi in valea mai larga a Agrijului (afluent al Somesului).
Noua, celor din partea de jos a satului (din centru in aval), ni se spunea ?broscari?. De ce? Nu mai tiu minte, da' stiu ca permanent au existat orgolii intre ?suseni ? si broscari, multe degenerand in mici conflicte de pusti tafnosi. Si cand mergeam la scalda, si cand mergeam ?in sat?. Au trecut ani de la timpurile alea, si parca tot satul s-a schimbat. E mai pustiu, nu vezi atata lume tanara. De fapt, populatia a si scazut de la aproximativ 500 in 1989, la circa 350 de insi, in prezent (spusele lui Vasalica lui Gavriluc, unul din cei mai buni cunoscatori ai mersului satului). Multe case, fiind parasite de ceva vreme, au inceput sa se degradeze, sa crape peretii, sa stea sa se prabuseasca.
La primul shicator (denumire locala pentru ulita), intalnim pietrele drumului roman. Este interesant, ca acest drum, ce lega castrulul de la Romanasi, de cel de la Porolissum, a ramas la suprafata in multe locuri. Cel putin, in zona cimitirului, inca mai este folosit ca drum de catre localnici. Nu avea nici o legatura cu drumul sarii (Napoca ? Romanasi ? Romita ? Porolissum), ci era doar unul local, si probabil cu scopuri mai mult militare – pe culmea Mesesului era limesul nordic al Imperiului.
Am lasat in urma shicatorul, si drumul ce ducea la biserica cea noua. Pana in centrul satului nu e mai mult de jumatate de kilometru, de la startul traseului nostru, de azi. Trebuie sa urcam pe Ijileu, dealul din spatele scolii. De aici, pulsa viata satului, pana acum vreo douazeci de ani. Pozitionarea acestui deal, cu perspectiva spre aproape tot satul, transformase din el, locul de ?anuntat stirile locale?. Un nene, se urca pe Ijileu, si cand suna din goarna, de trei ori, toata lumea iesea in drum sa asculte vocea puternica: ?Sa se stie ca ?? Asa incepea totul. Vestile de la centru, de la Zalau, erau astfel transmise catre tot satul. Si apoi incepeau zvonurile ?
Urcam pe Ijileu, pe panta abrupta, printre pruni si meri pitici, oprindu-ne din loc in loc in iarba inalta. Nu puteam sa nu arunc privirile catre tot satul. Frumoasa panorama se deschide de aici. Uite Magura Stanii, cu culmea usoara ce se lasa pe langa Berindei spre sat (pe unde si coboara drumul asfaltat de la oras). In capatul culmii se vede coasta Priloajelor, denumire data de la marginea satului, spre confluenta dintre Valea Luncii si Valea Stanii (in capatul de jos al satului). Din vale, spre casa lui Gheorghe din Deal, ultima din sat in drumul spre Zalau, este zona cu gradini si case ?din Dos?. Dincoace de vale, spre est se ridica dealul impadurit, cu cota 414 (Varful Dealului sau Dealul Rusilor). Acolo ar fi hotarul satului dinspre Jac. Inca este totul verde, inca toamna mai are de lucrat pentru a se instala. Si inca e vreme buna de… [continuare] [...cititi aici continuarea]

Sursa: Emi Cristea

“Ecologia e o problema de atitudine. Si toate actiunile ecologice, pe langa rezolvarea concreta a cate unei probleme urgente, au menirea sa dezvolte atitudinea si bunul simt ecologic in noi si conationalii nostri. Am adunat cateva initiative ecologice pentru a completa lista de propuneri cu astfel de ong-uri culeasa din comentariile pe acest blog.”

Votati FLOARE DE COLT Brasov, pentru finantarea viitoarelor proiecte: http://www.clickio.ro/2007/08/internet/categoria-ecologie7.

Va multumim pentru sustinere!

Sursa: Emi Cristea