RODNEI ca in povesti!

Carmen Precup | 953 vizualizari 19 august 2010 0 Comentarii

De ceva vreme tot mi se arata ca trebuie sa ajung in Rodnei! Cu ceva vreme in urma o buna cunostinta mi-a facut cadou cartea cu m-tii Rodnei din colectia Muntii nostri si m-am gandit ca asta trebuie sa fie un semn ca trebuie sa ajung acolo; la scurt timp primesc propunerea unui alt bun prieten de a face o tura in acesti munti, astfel ca nu mai stau pe ganduri si ma uit in calendar, toate weekend-urile sunt ocupate, pffuu, concurs aici, concurs acolo, trebuie neaparat sa gasesc ceva liber si uite ca am noroc si stabilesc weekend-ul 12-15 august; o anunt si pe Alina si batem in cuie tura! Asta se intampla acum vreo doua, trei luni. Am ratat “cu brio” Delta, am fost la mare si in sfarsit s-a apropiat weekend-ul rezervat Rodnei.

De la Muntii RODNEI

Rucsacul, a, da rucsacul l-am facut miercuri seara; m-am tot invartit pe langa el si pana la urma tot a fost un pic mai greu decat ma asteptam, dar am folosit tot ce am avut in el, deci bine gandit :D.
Am plecat din Brasov joi seara cu un microbus, caldura mare, distanta mare = oboseala, dar ajunse la Bistrita parca eram ca noi, scoase din cutie:); ne-am intalnit cu Lari si Vasile cei care aveau sa ne fie gazda pe perioada sejurului nostru in zona. Ne-am cinstit cu o bere si am inceput sa depanam amintiri care mai de care mai frumoase, astfel ca noaptea aproape ca a devenit dimineata cand ne-am hotarat sa ne odihnim putin, doar aveam sa plecam in tura prin Rodnei vineri.
Ne-am trezit devreme pentru ca se anuntase caldura mare si credeti-ma si la Bistrita a fost:D. Am reusit sa plecam dupa ora 12 cand cei 5 care aveam sa cucerim traseul propus in sfarsit ne-am intalnit.
Protagonistii: Carmen (eu), Alina, Vasile, Mara si Sorin.
Localitatea in care am “debarcat” – Borsa ceva mai spre padure
Traseu prima zi: Bistrita -> Borsa (89 Km)+ 2 sau 3 Km spre statia meteo -> pus cort in caldarea lacului Iezer.

De la Muntii RODNEI

Am urcat pe o caldura care a facut sa curga apa pe noi(la propriu) si sa bem apa din greu. Aproape ajunsi la locul tintit ne-a stropit si un norisor, dar doar asa de “bine ati venit” in Rodnei si pe tot traseul ne-am delectat cu afine si zmeura care au fost delicioase. Ne-am impartit si sarcinile de tura intre noi astfel ca unul punea cortul si doi masa. Dupa ce acestea au fost spuse ne-am racorit cu singura bere pe care o caraseram cu noi si noaptea ne-a oferit un spectacol deosebit, cerul fiind senin, ploaia de stele ne-a surprins placut si ni l-a trimis pe mos Ene pe la gene ca stia ca a doua zi aveam de umblat.

De la Muntii RODNEI

Traseu a doua zi: Lacul Iezer (seamana cu harta Romaniei), vf. Pietrosul (2303 m), vf. Buhaescu Mare (2257 m), vazut taurile Buhaescului de sus din creasta, vf. Buhaescu Mic (2221 m), vf. Rebra (2119 m), saua Tarnita “La Cruce” si dormit langa lacul Rebra.

De la Muntii RODNEI

In aceasta zi caldura a fost parca si mai mare decat vineri, dar am atins toate punctele propuse. Privelistile pe care ti le desfasoara m-tii Rodnei te lasa cu gura cascata si parca iti taie rasuflarea. Am intalnit pe cararile Pietrosului turisti de mai multe nationalitati cum ar fi cehi, polonezi, maghiari etc. Frumosi munti.
Harta pe care am avut-o cu noi este cea din colectia Muntii nostri – M-tii. Rodnei, dar s-a dovedit a nu fi cea mai exacta pentru ca vf. Rebra este trecut in loc de vf. Buhaescu Mare, vf. Buhescu Mic lipseste asa ca am apelat la niste prieteni buni de-ai lui Vasile care au facut o tura rapida dinspre localitatea Romuli spre Buhaescu Mare si ne-au asteptat sus pe varf unde am luat o pauza bine meritata si am observat miscarile norilor si ploile dinspre Romuli si Borsa care pe noi doar ne-au stropit foarte putin, dar ne-au oferit un spectacol de lumini verticale, orizontale, serpuite si zgomote asurzitoare cum in oras nu ai cum sa gasesti.

De la Muntii RODNEI

Intalnirea celor doi bistriteni pe varful cu pricina a fost placuta si ne-a facut sederea mai frumoasa. Tot pe acest varf ne-am despartit si de colegii nostri de tura, Mara si Sorin, care au facut cale intoarsa spre statia meteo si au coborat in oras datorita unor mici probleme cauzate de incaltaminte; ne-a parut rau ca nu au mai putut continua. Pentru ca norisorii pareau a ne ameninta, am coborat si ne-am continuat traseul impreuna cu noii nostri prieteni de drum pe care i-am lasat in saua Tarnita “La Cruce” si noi am campat langa lacul Rebra pentru a doua noapte.
Lacul Rebra se afla la capatul unui drum forestier care se poate parcurge cu masina (4×4) si ca atare am avut vecini de o noapte ceva oraseni iesiti la gratareala si la dat muzica tare sa-i auda marmotele si caprele negre, dar e loc pentru toti sub soare. Am cinat la lumina calduta a soarelui apune si ne-am retras la somn destul de devreme pentru ca duminica aveam de parcurs intreg traseul urmat in doua zile pentru intoarcerea la civilizatie, dar nu inainte de a cinsti tura cu o Feteasca Regala carata de la Brasov de mine pana in Bistrita si plasata la Vasile in rucsac pe timpul turei.
Bacovia-si iese din sine
Si rade in “a” si in “u” -doar pentru cunoscatori;)

De la Muntii RODNEI

Se pare ca am pus cortul pe niste pietroaie pentru ca duminica dimineata ne-am trezit devreme si asta nu pt ca ne-am odihnit bine ci pentru ca nu am prea dormit bine. La ora 7 eram in picioare am mancat, am adunat cortul si ne-am pregatit de duca.
Traseu a treia zi:
desi ne propuseseram sa mergem pe drum forestier pana la Taurile Buhaescului si sa urcam de acolo in creasta, ne-am modificat un pic traseul si am urcat de la Lacul Rebra direct in creasta si am urmat traseul din ziua precedenta asta pentru ca sa fim siguri ca ajungem la trenul ce avea sa ne aduca la Brasov cu vreo doua ore intarziere luni dis-de-dimineata pe la ora 4.00.

De la Muntii RODNEI

Ora noua fara ceva ne gaseste deja cu rucsacii in spate si pe cararile Rodnei. Soarele azi e dea dreptul arzator. Ajunsi in creasta dam si de un vant putin neprietenos dar care ne-a ajutat sa trecem cu bine caldura soarelui. Din ora in ora ne-am apropiat mai intai de vf. Buhaescu Mare, apoi de vf. Pietrosul si deja coboram peretele caldarii lacului Iezer asa ca pe la 11 suntem la statia meteo. Aici l-am intalnit si pe Dan Dinu, amicul nostru de la CPNT care venise sa faca poze la marmotele pe care noi nu le-am vazut si speram sa le vedem cat de curand surprinse de obiectivul lui profesionist:)- ne surprindem intr-o poza si incepem coborarea catre Borsa. Soarele ne frige crestetul, si picioarele parca zic ca s-au saturat de drum forestier ca mai bine ar mai urca odata Pietrosul, insa weekend-ul e la final si zilele libere s-au terminat. Cu gatlejurile uscate ajungem in Borsa unde facem o oprire la primul magazin alimentar pe care il intalnim in cale, asta pentru a ne racori cu o bericioaica si pentru a ne relaxa piciorusele care ne-au dus si ne-au adus cu bine pe si de pe cararile m-tilor Rodnei. Asezati la umbra nucului batran povestim asa cum ne place noua despre vara!

De la Muntii RODNEI

Localnicii stiu ce sunt aia turisti asa ca de cum te vad prin locurile acelea imediat vor sa intre cu tine in vorba. Au invatat si cateva cuvinte in alte limbi straine ca sa atraga turistul la casuta lor, adapost pentru o noapte, doua. Vazandu-ne cu rucsaci mari si parand si noi ca suntem turisti:)) nea Gavrila ne-a interceptat si ne intreaba: “rumeno”?; noi: da, da, romani! si atat ne-a fost ca s-a lipit de noi ca si timbrul de scrisoare! Am inceput o dezbatere cu nea Gavrila zis si Iepure si Onoferi si Grecu si… si din una in alta ne-a depanat firul vietii lui – miner de meserie, azi iesit la pensie, a lucrat prin Italia s-a intors acasa si-a construit doua casute pentru baieti, a facut o gospodarie cu animale si tot ce-i trebuie omului aflat la tara ca sa se poata descurca. A avut si necazuri in viata, i-a murit un frate, el a fost vreo doi ani inchis, dar acum cu ajutorul lui Dumnezeu cum zice el e bine si inca in putere la cei 50 de ani chiar daca a lucrat in mina. Asa cu povesti s-au scurs vreo doua ore pana cand prietenul nostru Adi a ajuns si ne-a pescuit spre Bistrita. Am ajuns la o ora rezonabila in oras, am trecut pe la gara am inhatat biletele, am mai trecut pe la Lari care ne-a hranit bine si ne-a si incarcat cu cadouri frumoase (Multumim Lari!), iar aproape de orele 20 ne-am salutat prietenii cu promisiunea de a reveni prin acele locuri si cu rucsacii in spate eu si Alina ne-am indreptat catre gara unde trenul deja ne astepta. Caldura mare si in tren, multa lume, geamul de la compartiment nu se deschidea, am stat mai mult pe hol, cand s-a mai racorit am apucat sa atipim iepureste pt ca era tot o vanzoleala pe hol si prin compartimente, asa ca am fost mai mult obosite decat odihnite si trenul a mai avut si vreo doua ore intarziere. La ora 4 eram in drum spre casa, am mai prins vreo doua ore de somn si am inceput o noua saptamana placut impresionata de frumoasa tura prin muntii Rodnei.