28 iulie 2007:: Poteci branene in Bucegi

Emi Cristea | 410 vizualizari 10 august 2007 0 Comentarii

Poiana din Valea Simonului se umpluse de corturi, pana in miez de noapte. Nu stiu cum de am bafta asta, cu vremea buna, dar de dimineata e numai soare in jurul nostru si nimic nu da vreun semn ca ar putea strica ziua.
Ne-am numarat de la plecare, sa stim la ce sa ne raportam la “recensamintele” de pe drum. La treizeci de insi e greu sa tii socoteala, iar traseul va fi lung. Da' lasa ca suntem glumeti, ne vom destinde pe drum, si sigur de se va rataci vreo oita, ii va simti careva lipsa. Suntem la editia 2007 a intalnirii Alpinet, si e musai sa facem impreuna un traseu.
Ce poti sa-ti doresti mai mult de la Bucegi ? Fiind pusti de liceu, am trecut adeseori, in excursii, prin culoarul Rucar-Bran. Dincolo de fascinatia Pietrei Craiului, parca eram mai mult atras de un abrupt, ce-l vedeam in stanga autocarului: Bucegii Branului. Am ramas intotdeauna rece, in fata altor versanti ai Bucegilor, si am pus la loc de cinste acest abrupt, nu atat de spectaculos, pe cat de frumos, de stingher si curat. Azi voiam sa il studiem pe toate partile. Ar fi fost banal sa urcam pe un traseu si sa coboram pe acelasi, asa ca inca de acasa m-am gandit la un circuit, prin care sa prindem tot ce e frumos din abrupturile Gutanului. De la plan la ? practica.

Lasam in urma noastra poiana cea mare de pe Valea Simonului, aflata la 1120 metri altitudine. Sectorul superior al Vaii Simonului se numeste Gaura, precum muntele de deasupra noastra. In anumite harti am vazut ca Valea Simonului mai poarta denumirea de Valea Catunului, dar nu stiu cat este de corect, Catunul fiind un mic afluent, stancos, al Gaurei, ce vine de pe coasta de sus a Gutanului, pana in dreptul stanei. Eu consider asocierea Simon ? Catun, ca fiind improprie. In fata noastra, un munte alb, piramidal, isi arunca poalele de piatra spre verdele padurii. Este Lancia (2288 m), contrafortul muntelui Scara, si cel mai inalt varf din muntele Gaura. Multe fotografii cuprind acest varf, pe care majoritatea turistilor il confunda cu Scara (aflat mult mai in spate). Ne luam repede privirile de la el, caci intram in padurea de molid din zona Rezervatiei Naturale Gaura. Pe langa noi curge, inca, firul Simonului (Gaura), cu ape limpezi si in sfarsit putem sa ne facem proviziile de apa. Am evitat sa luam de mai jos, caci un pic in amonte de tabara noastra, un hoit de vaca zace de zile intregi, aproape de malul apei, umpland poiana de mirosuri neplacute.
Ne-am insirat pe poteca ingusta si accidentata, loviti de soarele ce devine tot mai tare. Plecasem destul de tarziu (ora 10), dar trebuie sa-l asteptam pe Djonexx, crezand ca va urca si el cu noi ? N-a fost asa. Talangi de vaci se aud din amonte. La confluenta dintre Gaura si un mic afluent de stanga (privind din amonte spre aval), intalnim si ciobanul cu turma sa de vaci. Uhh ce si-ar mai dori Tibi o cana de lapte, direct de la furnizor (furnizoare). Noh ? pana aici ne-o fost! Suntem la o altitudine de 1270 metri si, parasind firul vaii, luam in piept coasta muntelui pe un interfluviu ascutit. Incetisor, incep sa dau de urma primilor plecati, franati unul cate unul de panta cea mare, si caldura obositoare. Cei mai voinici par a fi Catalin, Katy si Valentina, pe care-i insoti, de altfel, spre poiana Stanii din Gaura. In ritmul asta de rupere urcam vreo jumatate de ceas, castigand mai bine de 200 metri diferenta de nivel. Toti colegii pe langa care trec sunt uzi de caldura. Tare bune-s telescopicele, sa te rezemi in ele, ca ciobanul in bata, si sa-ti tragi oleaca sufletul. De la 1450 s-a domolit si muntele. O poteca lunguiata, odihnitoare, prin racorea molizilor desi, ne duce spre Poiana Stanii din Gaura. Iesim in ea, langa un bolovan imens, pe care cineva o insemnat cu vopsea . Mi-am adus aminte de amicu' Despinoiu, si floarea lui de la Podragu, de pe stanci ? [...continuare] [...cititi aici continuarea]

[ALBUM FOTO din tura]

Sursa: Emi Cristea