17 martie 2007 :: Necunoscutul Grohotis

Emi Cristea | 255 vizualizari 22 aprilie 2007 0 Comentarii

Nu aveam nici un plan pentru week-end-ul acesta. Asteptam sa pice vreo idee, de undeva. Cam daduse lenea peste mine, as fi stat si eu pe acasa, tolanit, cu o telecomanda in mana, in fata unui televizor. Ar fi trebuit sa fie Balea, dar iesea din schema, ca nu aveam cu ce masina sa ajung in zona; Penteleul, propus de Laura, era prea departe de mine. Si cand totul parea a se indrepta spre un week-end de hodina si pace, a venit o veste buna din Bucuresti. Se merge in Grohotis! Mai ramanea sa dau zvon prin Brasov, intre colegii de la Floare de Colt, si cumva sa se gaseasca si unul cu masina, ca altfel nu prea aveam cum ajunge in Bratocea. Vineri seara, la ora zece, lucrurile erau limpezi.
Plecarea se da destul de tarziu. Ziua s-a mai lungit, traseul nu este foarte lung, iar unii vin mai de departe. Pe la noua si jumatate reusim sa iesim din Brasov, dupa ce am renuntat la una din masini (Daneza renuntase, speriata de vremea de dimineata, si ramasesem doar cinci, asa ca Dani si-a parcat masina prin Darste, pe dupa un bloc). Adevarul era ca dimineata cerul nu spunea prea multe, iar daca le spunea, erau destule de rau. Un cer apasator si mohorat ne astepta, cu norii ingramaditi mai ales spre munti. Deh, oricat mi-ar fi fost de lehamite, nu mai puteam da inapoi. Si bine am facut ?
Traversand Sacelele, vedem cum spre campia Barsei cerul se limpezeste incet , incet. Si spre versantul nordic al Pietrei Mari parca nu mai este atata posomorare. Faina sosea au tras astia de la Drumuri. Acum un an ne rupeam masinile prin gropile Bratocei, iar acum nu vezi o crapatura in asfaltul drumului alpin. Rand pe rand, traversam raul Garcinului (prin valea caruia ajungi pe niste coclauri mai putin cunoscute ale Pietrei Mari, cu poieni frumoase spre pasul dinspre Azuga), apoi Doftana Ardeleana, ce desparte muntii Rentei de cei ai Vaidei, stiuti de atat de putina lume. Dupa ce trecem de Babarunca, si sfarsim serpentinele dintre Tarlung si Teleajen, ajungem in Saua Bratocei, la o altitudine de 1265 m.
Asteptand sa ajunga si amicii din Bucuresti, ne pregatim bagajele. Marcajul, banda rosie, se vede foarte clar, peste sosea, in padurea dinspre Plaiul Sterp. Era cum imi spusese Cata Pobega la telefon ? Inceput bun de zi. Urma sa ne purtam rucsacii pe un traseu absolut necunoscut, pentru nimeni dintre cei prezenti in tura. Vremea buna si marcajul urmau sa ne fie singurele ajutoare. Si ca tot am pomenit de vreme, pana sa ajungem in pas, cerul s-a zburlit odata si s-a scuturat de toti norii. Doar, ici colo cate un norisor mai pierdea vremea, asteptand sa se risipeasca si dansul. Dinspre Prahova apare Marius, cu masina plina de colegi de munte. Se dusese dupa ei, sa ramanem cu un automobil in deal, si cu unu' in vale, sa putem face tura in circuit. O veche strategie ce a dat mereu roade ?
[...continuare] [...cititi aici continuarea]