10-11 martie 2007 :: Cu velele-n vant … pe Piatra Mare

Emi Cristea | 227 vizualizari 23 martie 2007 0 Comentarii

Cum s-ar vedea Brasovul noaptea, de la 1800 de metri !? De aici a pornit totul ? si ca o avalansa, au inceput sa curga confirmari dinspre Bucuresti si Cluj. Sambata dimineata, ar fi trebuit sa fie cer acoperit si putin soare. N-a fost sa fie asa ? Senin de Dambu Morii d-le. Bucegii ne salutau din fundul Vaii Timisului, da' azi aveam o alta tinta ? si cate un cort in rucsac ? Hai sa ne adunam cu totii langa bariera de pe Valea Sipoaiei, si om vedea ce o fi. Greu ? greu mai ajung unii. Autubozul de la Predeal intarzie, taxiuri nu-s ? si tot asa, pana la ora pranzului. N-am mai plecat de mult timp, asa tarziu pe munte. Dar cerul se incapataneaza sa ramana senin. Ce vrei mai mult ? Rand pe rand apar ? mai intai Cristina cu Nicu si cu Angi care ni se alatura la tolaneala de pe iarba. Stam ca placintele la soare, privind la cei ce trec pe langa noi ? iar ei privind la noi, probabil cu gandul . Astazi suntem spectatori ? si avem parte de spectacol. Un tinerel isi duce prietena, de manunta la deal, spre pajistile Sipoaiei, iar in cealalta mana isi duce (probabil pentru echilibrul in natura), o simpatica damigeana de vin, asa mititica, la vreo cinci kile. Beleanu nu se poate abtine: . Simpatic asta de la Cluj ? da' nu stiu ce tinerelu' i-o gustat gluma (dupa privirea aruncata, bag mana in foc ca nu). S-a lasat pranzul peste noi. In sfarsit apar din zare Miticii (denumire generalizata pentru amicii nostri din Bucuresti), si putem sa ne apucam de impins picioare la deal. Saracu' Matei, il vad carand dupa el schiurile de tura ? nu stiu zau pe und ar putea apuca sa simta placerea schiatului ? poate doar a doua zi, la vale, spre Tamina. Ne< imbratisam> cu drag (nu ne mai vazusem de foarte multa vreme, unii dintre noi ? de vreo doua saptamani, cred), iar vorba lunga fiind saracia omului, o luam la pas. Ochii tot in sus ? uhh sa nu vina norii ca e belea. Rucsacii sunt grei, hainele sunt groase, caldura se face mare, asa ca dupa primele minute, incepem rand pe rand sa ne oprim la dezbracare.
Nu insist prea mult asupra traseului. Am scris de atatea ori despre drumul spre Sapte Scari, caci as putea plictisi lumea, incetul cu incetul. Urmam valea Sipoaiei, spre amonte (mi-am adus aminte, distrandu-ma de situatie, ca cineva scria pe Alpinet de Valea Serpilor si Sapte Scari si tot intreband , inca nu am primit raspuns; se mai intampla si confuzii), cu gandul la popasul de la canion. Ce inseamna Valea Sipoaia pentru Piatra Mare. Este, poate, cel mai cunoscut bazin hidrografic al muntelui, si pentru ca-si culege apele de sub varful principal, drenand cam tot abruptul nordic, si pentru ca strabate canionul Sapte Scari, si pentru ca in cadrul acestui bazin se afla cunoscutul perete al Prapastiei Ursilor. Pentru impatimitii acestui munte, dincolo de clasica poteca marcata cu banda galbena, pana la Cabana Piatra Mare, exista si alte variante de a cunoaste salbaticia unor locuri, prea cunoscute de noi ca fiind destul de simplute, pasnice si plictisitoare. Muntele il cunosti abia dincolo de poteca lui clasica. Nu de mult, aici, pe acest site, scria un coleg de pasiuni, din Brasov, despre potecile nestiute ale Pietrei Mari, coborand de pe varf, spre Dambu Morii prin paduri necunoscute, prin poieni simpatice, pitite de ochiul lumii, prin jgheabul de sub al doilea varf principal (palnia aia de zapada, ce o vedem cu totii din Brasov), ce da in traseul marcat cu banda galbena ? si cate si mai cate. Cine spune despre Piatra Mare ca este un munte simplu, prea usor si prea neinteresant, inseamna de fapt, ca nu-l cunoaste, si ca nu a incercat sa-l cunoasca. Un munte nu se rezuma la patru poteci ? Fiecare are dreptul, daca exista vointa, sa-l cunoasca asa cum e el ? frumos pana dincolo de poate.
[...continuare] [...cititi aici continuarea]