14 octombrie 2006 :: Toamna Apusenilor, la Varasoaia

Emi Cristea | 291 vizualizari 17 octombrie 2006 0 Comentarii

Dimineata rece de octombrie incepe sa mijeasca in poiana Varasoaiei. O bruma, groasa de vreo doua degete, a acoperit toate corturile din tabara. De jur imprejurul nostru, totul este acoperit de o ceata deasa, fenomen foarte des intalnit in diminetile Padisului. M-am trezit cu greu, aproape de ora 8, inghetat bine, dupa o noapte in care am adormit fara ismene pe mine, si cu niste ciorapi subtiri, de vara. Pana la prima raza de soare, cocotata undeva, in spatele nostru, deasupra Magurii Vinete, nu am avut tupeu sa scot nasul din cort. Tulai, ca bine e, bagat cu totul in sacul de dormit.
Aseara ajunsesem cu greu in tabara, cu ceva peripetii pe drumul de acces. Ajunsesem tarziu in noapte, urcand din greu cu Dacia lui Alex, pe soseaua alpina ce vine de la Stei, prin Boga. Peripetii, ca de cateva ori era sa ramanem fara baia de ulei, prin hartoapele drumului stricat de camioane. Exploatarile de lemn, in zona, sunt in foc continuu, la acea ora tarzie din noapte, intersectandu-ne cu cel putin zece camioane, ce coborau din zona Padisului spre Pietroasa. Fiecare camion ce trece, fiecare ploaie ce cade, modifica accesibilitatea acestui drum de munte.
Pe la ora 9 dimineata, plecam in traseul montan, ce tine de concursul de turism-sportiv, la care clubul nostru, Floare de Colt, participa. Infofoliti bine, luam la pas drumul forestier ce urca spre fundul poienii Varasoaia. Nu trec zece cateva minute, si din stanga, printre valurele de ceata, un ochi de apa ne zambeste in primele raze. In toata poiana asta, ciuruita de doline, un singur lacusor straluceste in soare. Este Taul Varasoaia, frumos pitit intre cativa molizi stingheri de pe malul apei, cu umbrele negre ale Varfului Boghii, oglindindu-se in apele limpezi. Este prea dimineata pentru niste fotografii mai bune, asa ca-mi rezerv pe dupa-masa placerea de a sta la fotografiat in preajma lui. Ne vedem de drumul forestier, si trecem prin Saua Varasoaia, intr-o alta poiana inchisa intre paduri ruginii de octombrie. Suntem intr-o groapa imensa, situata deasupra Cetatilor Radesei. De aici traseul nostru, nu coboara spre pesteri, ci o ia la stanga, spre culmi mai inalte. Incet, incet toata ceata se risipeste, pamantul dand senzatia ca transpira de aburi. Fierbinteala primelor raze de soare dezgheata toata bruma de peste noapte.