16-17 septembrie 2006 :: Deasupra norilor (Negoiu)

Emi Cristea | 234 vizualizari 29 septembrie 2006 0 Comentarii

O zi frumoasa se arata in geam sambata de dimineata. Ne pregatim sa plecam spre Fagaras, insa masina Danezei nu este de aceasi parere si ne mai fura cateva ore. Se face ora 10 si ne-am pornit la drum. Alina, Claudita, Oli, Alexandra, Geo, Ioana, Garcea, Sorin, Dana, Daneza, Laurentiu si Oana , noi aveam sa ajungem duminica ? deasupra norilor? , pe Negoiu. Ora 13 ne prinde la intrarea in Porumbacul de Sus?facem o scurta oprire si apoi pornim pe drumul forestier ce avea sa ne duca la intrarea pe poteca. Lasam masinile,ne pregatim si luam poteca la picior. Mergem ce mergem, mai povestim, mai glumim si la un moment dat un puiut de parsh ne apare in cale?fiind foarte entuziasmati l-am alintat si l-am pozat. Dupa acesta intalnire , ne-am continuat drumul spre Cabana Negoiu cu zambetul pe buze.
Am urcat vreo 2 ore obositoare pentru mine?un incepator, dar am ajuns cu bine la cabana unde i-am intalnit pe Garcea, Laurentiu si Oana care studiau de zor harta Fagarasilor. Infometati , am intanis o masa mare cu de-ale gurii si apoi am pus tara la cale si pionii pe tabla de sah?.sau pe langa?sau?poate aveai noroc sa nu iti i-a calu?, vorba lui Garcea! Ceaiul cald de la cabana ne ungea la suflet iar vantul de afara ne dadea de gandit daca duminica dimineata vom putea ajunge acolo unde ne-am propus, pe Negoiu! Noaptea, vantul puternic isi propusese sa ne sperie, lasand in urma lui o stare tare ciudata. Plecam?Nu plecam? Dar ce avea sa invinga ?florile de colt?? Am luat o hotarare, pregatinde-ne imediat de plecare iar in urma noastra lasand cabana?Am mers si eu langa Oli , poate, poate mai prind si eu ritmul dar?sunt optimista si sunt foarte convinsa ca dupa 100 de ture o sa ma pot tine tare dupa el?si nu o sa mai fiu ultima?
Vantul batea tare si ca deobicei am ramas in urma caci nu prea reusam sa tin ritmul iar zmeura ce imi aparea in cale imi facea de fiecare data cu ochiul. Geo si Ioana m-au indemnau tot timpul sa merg mai departe si sa nu ma mai opresc asa de des. Cu chiu cu vai am ajuns pe Vf.Serbota (2331m). Mai aveam ceva de mers pana pe Negoiu, ?greu la deal cu boii mici? ,mi-am zis dar am continuat sa merg pentru a imi demonstra increderea in propriile forte. Am traversat Custura Saratii si intr-un final am ajuns ? deasupra norilor? la 2535, langa batranul ce de mult ne astepta langa dansul, Negoiu! Tare increzator si fericit te simti atunci cand esti la inaltime alaturi de oameni si prieteni minunati.