10-11 septembrie 2006 :: Acoperisul tarii

Emi Cristea | 205 vizualizari 24 septembrie 2006 0 Comentarii

A venit toamna peste Carpatii nostri. Nu stiu, dar parca peste doua saptamani s-a trecut asa repede de la verdele verii la galbenul toamnei ? sau poate este doar o senzatie ce nu mi-o pot stapani. Pe ultim moment ne hotaram sa plecam. Sa fie Moldoveanu ? ca in timp ce eu umblam prin cararile Retezatului, colegii de la Floare de Colt esuasera ascensiunea de week-end pe acoperisul tari ? fusese prea multa ploaie. De cateva zile, Brasovul e numai soare, si daca tine asa si peste week-end, vom avea sanse.
Ingramaditi in doua masini, ajunge pe la orele 10, la poalele Fagarasului, pe intrarea drumului forestier de pe Valea Vistei. Este cea mai scurta cale spre varf. Lasam masinile, pe Valea Vistei, cat mai aproape de capatul drumului forestier, dupa care trecem la aranjat rucsacii. La cat vom avea azi de urcat, este bine sa nu caram inutilitati. Ne cam incurca vremea, ca inca nu se dumireste cum va fi. Daca la rasarit tot cerul era numai nori, intre timp a iesit soarele ? iar meteorologii dau vreme buna. Asa sa o tina.

Reusim intr-un final sa aliniem zece rucsaci, nici prea grei, nici prea usori. Corturile le pastram in bagaje, caci nu se stie cat de umblata este creasta in week-end-ul acesta. Pasim pe poteca, spre caldarea Vistei. O racoare tomnateca ne mangaie placut. S-au dus caldurile verii. Dupa un sfert de ceas, de mers, un indicator turistic ne arata sagalnic ca avem 6 ore pana pe Moldoveanu. Ehh, cale lunga. Incepem sa urcam, pe poteca mai firava, ce se lasa cand pe o parte, cand pe alta, a vaii. Podetele de lemn, facute de barne lungi, ne usureaza serpuirea asta. Vistea, o gasesc, ca si acum cativa ani, plina de caderi de ape, spumoasa, dar in acelasi timp, limpede. Pana la golul alpin, urcam cu spor, grabiti parca, sa ne scaldam privirile cu caldarile Vistei. Din cand in cand ne oprim sa mai facem cate o fotografie cu caderile de ape, caderi desprinse parca dintr-un vis frumos de vara. Printre brazi, inaintea noastra, incercam sa ghicim creasta, dar ceata deasa, ce ii tine asternut, ne impiedica privirile. Mi-aduceam aminte de acum cinci ani, cand undeva, dasupra noastra, dintr-un senin de albastru, Coltul Vistei ne facea cu ochiul, printre varfurile brazilor. Azi nu avem, insa, astfel de vreme.

Dupa ultimii brazi, dam de razele soarelui, langa un mic vad peste apa Vistei. Aici punem un popas, sa ne adunam cu totii, si sa ne tragem sufletul. Ne invaluie caldura soarelui, si dam repede jos din haine, sa ne prajim un pic. Poate sunt ultimele momente de plaja alpina din acest an. Imediat o sa inceapa sa se raceasca tot mai mult ? indreptandu-ne spre zilele reci de octombrie. Ceata incepe sa se sparga deasupra Portitei Vistei. Din cand in cand Coltul Vistei, iese amenintator printre blanurile albe, sfidand toate inaltimile din jur. Este acoperisul Brasovului, cel mai inalt pisc din judet.

[...] [...cititi aici continuarea]

[ALBUM FOTO din tura]

Sursa: Emi Cristea