5-6 august 2006 :: Braul Cioranga Mare (2136 m)

Emi Cristea | 397 vizualizari 08 august 2006 0 Comentarii

Dupa miezul noptii ajungem in Plaiul Foii. Scapaseram de emotiile celor 12 kilometri de drum forestier, de ploaia torentiala din Brasov, si de grija somnului putin. Mai ramanea sa ajunga Izvoreanu, sa intregim tabara de corturi, dupa ce o gasisem si pe Alinuta, cu cortul, pe marginea drumului spre Spirla. Si uite asa ne adunasem o trupa de vreo cinsprezece insi.
Ne-am intins corturile si povestile pe marginea paraului, iar pe la doua noaptea, dupa ce toata lumea era sosita, ne-am pus la un somn de voie, optimisti cu cerul senin de deasupra.
Dimineata ne-am dat greu treziti. Dupa ce am pus ceasul la 7.30, m-am trezit fain frumos sa-l opresc, si sa ma intorc pe cealalta parte, continuindu-mi somnul. Incet, incet, se auzeau voci dintre corturi. Am scos cu totii nasurile afara, ne-am pus pe o cafea, o supa, si cateva de-ale gurii, cu gandul sa atacam apoi tortul lui Izvo. Dupa ce ne-am lins bine degetele, am inceput sa strangem bagajele ca sa putem pleca pe poteci. Unii intr-o parte, altii in alta.
Pe la zece si ceva, reusim sa ne urnim din loc. Cu Bindenii, TheO, Carmen si Andreia pornim pe drum inapoi spre Plaiul Foii, spre intrarea in traseul ce duce la fosta cabana Ascunsa. La corturi raman Izvoreanu,
Rucsacii sunt cam grei pentru ce avem in cap, dar asta este situatia. Am vrut sa stam cu corturile, acum trebuie sa le caram. Mai jos de Plai, trece pe langa noi un Aro cu remorca, plini de tineri cu rucsaci. Nu m-am uitat eu prea atent, da' dupa vreo douazeci de metri imi zice Teo ca cei din Aro striga dupa mine. M-am intors sa vad cine or fi, da' nu mi-au mai batut privirile pana la ei. M-am framantat eu tot drumul pana la Malul Galben, ca cine or fi fost, dar apoi am uitat de ei ? (aflu acasa, de la Alex Marian, ca erau Ursii Trubaduri, iesiti si ei la poteci prin Crai). Dupa ce ne umplem bidoanele cu apa, sa tot avem prin coclauri, pornim pe firul vaii spre Malul Galben. Cerul senin de pana acum jumatate de ceas, prinde nuante cenusii, soarele iesind tot mai rar. Sigur ne va ploua ? totul este, cand !? Prima panta, prin poiana larga de pe vale, ne incinge bine de tot. Ajungem in marginea de sus, leoarca de caldura. In fata noastra un grup mai numeros de tineri, aveau si ei drum spre Cioranga. Ehh ce bine de ei, fara bagaje. Pornim in urma lor, prin racoarea padurii, si din cand in cand ii mai ajungem pe la cate un popas de odihna. Dupa vreo doua ore de la Plaiul Foii, padurea se da la o parte si vedem Malul Galben. De aici incepe greul. Urcam pe branci grohotisul marunt si nisipos de sub peretele de piatra. Pe la jumatate, Teo si Carmen se hotaresc sa urce prin Hornul Nisipos. Ceilalti, continuam pe ?ruta clasica? sa-i spun asa. Eu pe asta o stiam ? pe asta mi se parea mai sigur de urcat. [...] [...cititi aici continuarea]