10-11 iunie 2006 :: Peste Coada Pietrei Mari (1831 m)

Emi Cristea | 169 vizualizari 13 iunie 2006 0 Comentarii

Coboram din microbuz in Dambu Morii, mica localitate ce tine de orasul Predeal. Cele 35 de procente sansa de ploaie, ce se anuntasera la meteo, sa facura cam 100 in realitate, astfel ca rafalele de ploaie ne iau in primire inca de la primii pasi.
Ehh, nu avem de mers mai mult de trei ore, asa ca facand un mic calcul meteorologic, cam cata apa de ploaie ne poate intra prin haine pana sus la cabana !? Primii pasi pe Valea Sipoaiei, dupa bariera, ne duc spre primele corturi rasarite pe malul apei. Esti aproape de Brasov, si in fiecare week-end, poiana dintre vai se umple de turisti si grataristi.
Se pare ca nici vremea urata din acest week-end nu-i alungase. Iulia se bucura de verdele padurii, de limpezimea apei, chiar daca vremea este cum este.
Vad in ea un copil mic, fericit fiind de nou si de frumos. Pe langa ea ma simt ca un mic vinovat, ca nu pot fi la fel de entuziasmat de aceste locuri, prin care mi-am purtat pasii de nenumarate ori. Dar ma bucur de bucuria ei.
Lasam in urma ultimele corturi de pe vale, si cu tot cu ele, lasam in urma si mirosul imbietor de mici, gratare si alte minunatii de vara. Drumul forestier se transforma in poteca, pe care doar noi doi mergem la deal. Turistii pe care-i intalnim, cu totii vin dinspre Sapte Scari, alungati de vremea rea si de lasarea serii. Prin padurea jilava, auzim, cand ne apropiem de vale, zgomotul micilor cascade ale Sipoaiei, paraiasul zglobiu care a sapatat atat amar de ani prin stancile de la Sapte Scari.
Nu trece o ora de la plecare, si respiram usurati sub micul refugiu de la canion. Ploaia nu da semne ca ar vrea sa ne lase in pace, dar nici noi nu dam semne ca ne-ar pasa cumva. Ne tragem sufletul dupa care parasim buza canionului, ocolind pe potecuta marcata cu punct rosu. Nu este prea indicat pe vremea asta umeda sa urci canionul, si nici o mare placere sa ajungi sus flescait de ploaie si de debitul crescut al cascadelor (mi-aduceam aminte cand ma bucuram de nametii de zapada, si sloiurile de gheata crescute prin canion, in iernile dinainte sa repare scarile, cand era o adevarata aventura sa iesi in lunile de iarna, prin cunoscutul canion).