Tura faina-n Fagaras de 1 mai
Profitand ca 1 mai a picat in ziua de luni, impreuna cu Garcea am planuit o tura mai serioasa in Muntii Fagaras. Impreuna cu alti prieteni buni (Irina, Sorin, Cata, Gabi, Vasi) am pornit de samabata dimineata din Brasov cu gandul sa parcurgem traseul de la Cabana Neamtului –> cab Barcaciu –> refugiul Scara –> Varful Serbota –> Varful Negoiu –> refugiul Caltun –> varful Laitelu –> saua Paltinu –> Balea Lac
Desi cu intarziere am reusit sa scanez pozele din aceasta tura si sa selectez pentru a face un mic jurnal de fotografii. Ordinea pozelor este cronologica si descrie in mare tot traseul
_________________________________________
Sursa: Olimpiu Pop
Articole similare
- 10-11 iunie 2006 :: Fagaras (o tura cu trei anotimpuri)
- Tura Cabana Negoiu
- O tura, zic eu, interesanta, in zona Valcea
- 1-2 aprilie – Tura de primavara in Ciucas
- Tura foto pentru amatori
- Ascensiunile montane in Fagaras, interzise
- TROFEUL CORYDALIS ed, a – XIX – a :: 08.09.2006 – 10.09.2006 – Muntii Fagaras, Cabana Coltii Brezei
- Tura reusita in Muntii Baiului
- Trofeul MONTANIADA Editia I :: 12-15 iunie 2008 :: Masivul Fagaras
- MONTANIADA :: 02-05 iulie 2009 :: Cabana Capra – Masivul Fagaras


20 mai 2006 







Autorul acestui articol


Garcea,
ma baga niste completari, ca asa ai promis ;)
da… mai vrem detalii…si patzanii ca din cate mi-ai zis oli a fost shi periculos pe alocuri… si neaparat sa ne ziceti de echpamentu' obligatoriu pe care unii l-au uitat acasa cu tot cu experienta pe care o au in spate :D :P
De fapt, povestea a fost cam in felul urmator:
Dupa o saptamana de planuri facute, am plecat sambata dimineata din Brasov eu, Oli, Cata , Sorin si Irina. Am facut vreo 2 ore pana in Avrig cu trenul, dupa care am crezut de buna cuviinta sa cautam vreun nene cu masina care sa ne duca pana la cabana Poiana Neamtului; l-am gasit, insa acesta ne cerea pana acolo 50 de lei, ceea ce lui Oli i s-a parut de neacceptat si, drept urmare, dupa ce ne-am aprovizionat cu o sticla de vodca cu aroma de lamaie, am mers linistiti sa stam la ocazie de parca drumul forestier pana la cabana ar fi fost vreun fel de DN-eu super circulat. Totusi am avut noroc si din 2 bucati, una intr-un camion si una intr-o caruta trasa de un tractor, am ajuns cu bine la Poiana Neamtului. Acolo am baut cate un ceai de lamiae, am mancat cate ceva si am plecat cu asa un entuziasm, incat , fascinati si de teorema lui Pitagora generalizata pe care Oli incerca sa ne-o aduca aminte, am ratat poteca ce incepea la vreo 100 de metri de cabana. Asa ca am mers vreo jumatate de ora voiniceste, uitandu-ne dupa un pod de lemn pe care trebuia sa-l traversam dupa spusele liu Sorin care mai fusese si de revelion pe acelasi traseu. Bineinteles ca nu am gasit podul din simplu motiv ca traseul nu era pe acolo, norocul nostru fiind ca am ajuns la o portiune unde nu se putea trece decat direct prin apa, ceea ce ne-a facut sa ne intoarcem.
Dupa vreun sfet de ora de coborat am gasit traseul marcat care, culmea, avea si si o pancarta d`aia cu sageata si dupa vreo 3 ore de mers am ajuns la Barcaciu pe un soare care mai mult ne tragea la un somn pe iarba langa cabana dacat la urcat in continuare.
Am zabovit si acolo vreo 2 ore dupa care tot cu entuziasm, dar un pic mai domolit fata de precedentul, am pornit inspre refugiul Scara unde aveam de gand sa innoptam. Drumul nu a fost anevoios insa vremea a tinut cu noi numa` pana am ajuns in apropierea varfului Scara unde de abia am apucat sa vedem refugiul unde trebuia sa ajungem, ca s-a pus o ceata de-ti bagai degetele in ochi. Am lasat in urma varful Scara si mai mult pe ghicite am ajuns pana la urma refugiul cu pricina, insa cand am ajuns acolo surpriza!!! Nu, nu era plin, daca la asta v-ati gandit, dar usa se deschidea in interior unde era la prima vedere la fel de multa zapada ca si afara si pe deasupra usa mai era si blocata. Am reusit pana la urma sa ma strecor inauntru si mi-am dat seama imediat de ce bunicul meu care a fost miner, blesteama asa rau sapatul. Dupa vreo 20 de minute de sapat in gheata am reusit sa deschidem usa sa poata intra toata lumea si dupa ce ne-am intins sacii de dormit, am facut o supa si un ceai de lamaie la primus care ne-a mai incalzit un pic ca sa putem hotari ce urma sa facem a doua zi in cazul in care ceata aia blestemata nu vroia sa ne lase in pace. Intr-un final am hotarat ca daca vremea ramane asa, a doua zi ne intoarcem si mergem la cabana Negoiu unde dupa spusele lui Sorin berea e foarte buna. Si am adormit.
Ziua 2
Ne-am trezit pe la 8 am vazut ca ceata era la locul ei si , bineinteles, ne-am intors pe partea cealalta.
Pe la 10 am auzit o bubuitura in usa de la refugiu dupa care vocea lui Cata: ?hai ca s-a dus ceata, plecam?; am iesit imediat din refugiu, un soare de-ti spargea ochii si inca doi prieteni: Vasi si Gabi. Ne ajunsesera din urma.
Ne-am facut imediat rucsacii si am plecat, directie-refugiul Caltun. N-am reusit sa ajungem pana pe Mazgavu, ca Irinei i s-a facut rau si nu a mai putut sa mai continuie asa ca Sorin s-a intors impreuna cu ea la Barcaciu, ramanad in continuare tot 5 in echipa.
Dupa vreo jumate de ora de mers, Fagarasul care cu o zi un urma parea asa urzuz fata de noi, si-a aratat frumusetile, putii nori care stateau pe cer nefacad altceva decat sa completeze un peisaj ca de vis.
Am parcurs imediat traseul pana pe varful Serbota manati de la spate parca de ce vedeam imprejurul nostru sperand sa tina vream tot asa macar pana ajungeam pe Negoiu, tinta principala a acelei zile.
De pe Serbota am inceput coborarea pe Custura Saratii insa dupa numai vreo 50 m parcursi s-a hotart cu majoritate de 3 la 2 ca era prea periculos si trebuia sa coboram in Caldarea Mieilor ca apoi sa urcam pe Piciorul Negoiului care din acel punct parea usor accesibil. Si azi stau si ma gandesc: daca mergeam numai eu cu Oli, asa cum planificasem initial, sigur mergeam pe Custura Saratii, insa era posibil sa scrie alticineva in locul meu acest articol.
Coborarea ne-a luat destul din timp, trebuind sa coboram cate unul, la intervale mari intre noi deoarece era posibil ca zapada sa plece odata cu noi. Dupa ce am reusit sa ne regrupam pe fundul caldarii am inceput sa urcam cea mai chinuitoare bucata din tot traseul. Daca de pe Serbota parea cat de cat scurta si nu prea abrupta, panta aia a scos sufletul din noi, mai putin in ceea ce-l priveste pe Gabi care parca iesise la plimbare in Piata Sfatului. Mai mult pe masura ce urcam spre Negoiu, prietena noastra, ceata, a considerat ca ii este dor de noi si a venit sa ne viziteze, drept urmare dupa vreo 3 ore de chin am ajuns pe varf si ce credeti ca se vedea de acolo? un stalp din fier pe jumate acoperit cu zapada. Frumoasa priveliste, am zis si ne-am grabit sa plecam inspre Caltun pt ca era foarte frig si batea un vant?.
Cu toate ca Oli bazaia sa coboram prin Strunga Dracului, pana la urma s-a convins ca nici macar intrarea nu era de gasit din cauza corniselor, asa ca am ocolit varful dintre strungi, am iesit din traseul de creasta si am mers prin Strunga Doamnei spre Portita Caltunului si de acolo mai departe pana la refugiu.
Recunosc ca in ziua aia intre Strunga Doamnei si Portita Caltunului in timp ce mergeam am simtit ca in urma mea parca matura ceva zapada; n-am avut curajul sa ma intorc sa vad ce este, dar cred ca erau frunzele la morcovi.
Dupa ce am lasat morcovii cu tot cu frunze in urma, am ajuns in cele din urma la refugiu unde spre surprinderea noastra mai erau inca 2 baieti pe care nu imi mai aduc aminte cum ii cheama, oricum nu prea am stat la palavre cu ei ca erau obositi si au adormit la scurt timp dupa ce am ajuns noi.
Acolo ne-a pregatit Oli un piure cu cascaval care ne-a uns la suflet si ne-a si dezghetat asa ca sa putem adormi mai usor; ne-am bagat in saci si dupa vreo15 minute ne-am dat seama ca din punct de vedere termic cele doua refugii nici nu se pot compara. Ne-a fost cald.
Ultima zi!
Ne-a trezit si afara era tot ceata. Din pacate nu mai puteam sa mergem la cabana Negoiu cum am fi facut cu o zi inainte asa ca ne-am facut bagajele si am plecat inspre Balea. Pe drum s-a ridicat si ceata si am avut parte de niste peisaje minunate.
Cand am ajuns pe vf. Laita din nou ceata, am crezut ca inebunesc, dar m-am abtinut pana la urma. A urmat dupa aceea o bucata de traseu care nu mi-a cazut bine deloc: traversarea pe langa Turnul Paltinului; desi erau urme batute a fost o portiune de vreo 20 de metri f abrupta fara urme, zapada moale si in capatul de jos o saritoare de vreo 15 m cel putin. Am facut-o in cel mult un minut dar parca au fost 2 ore, sigur traseul normal nu e pe acolo, numa` ca pe zapada aia cine mai stia pe unde e poteca?
In continuare pana la Balea n-am mai avut nici cea mai mica problema, mergand ca pe bulevard pe urmele facute de altii. Odata ajunsi la cabana Paltinu am baut una dintre cele mai gusoase beri din viata mea, dupa 3 zile in care foarte rar am avut momente in care sa nu ne sufle vantul si sa ne usuce buzele.
Concluzii: una dintre cele mai faine ture de care am avut parte pana acum. Urmeaza altele. Incercati si voi!!! in 3 zile 5 oameni nu am reusit sa bem 1 litru de votca, Cata intorcandu-se cu vreo 200 de grame.
referitor la echipament au doar 2 probleme minore:
- Oli nu si-a luat la el geaca crezand ca 3 polare fac mai mult. Gresit. am rezolvat-o pana la urma, i-am dat geaca mea, mie fiindu-mi de ajuns windstoper-ul.
- Cata si-a dat seama la Scara ca nu are manusi si s-a multumit pana la urma cu supramanusile mele, ca la sfarsit, in gara la Carta sa le gaseasca in rucsac sub trepied!
mdap….inca nu am citit tot articoloul…acus citesc :D ..dar am citit a doua parte cu echipamentul..:d…ai uitat sa zici de ochelarii tai ;)
superba tura!!! imi place ca e detaliat articolul si citindu-l m-a facut sa-mi imaginez ceea ce a fost acolo…(stiu ca imaginile mele sunt nici pe jumate reale si ca trairile de acolo fac totul dar decat nimic…)Deocamdata ma multumesc cu asta (ca si tura de iarna..asa stong…) ca la anu sper sa incerc si eu … si nu numa sa incerc :d, sa si reusesc :roll:
M-am distrat copios. :), mai ales la faza cu frunzele de morcov. :)
In rest ….. pacat ca nu au fost decat 3 zile.
Trebuie sa recunosc ca ai o jaca tare buna. Nu vrei sa o vinzi? da' second!!! ….. ca este folosita pe creasta fagarasului.
da da!!!
ca si placa lui papi la straja.
cat dai pe ea?
e si portocalie….
cred ca va trebui sa facem licitatie… :lol: Si mie imi place tare mult “jaca” aia asa ca “ne batem” pe ea :P
o dau celui care-l convinge pe papi sa imi vanda placa
Pai da nu l-am convins o data la Straja ca este antitalent. Las' ca-i mai spun eu …:)
cat despre jaca, eu zic ca trebuie donata la cei care nu au deloc jaca …. adica eu;)
oli… vezi ca nu ai citit bine :P .Garcea a zis ca o vinde celui care il convinge pe pepi sa ii vanda placa… in concluzie tre' sa tabaram pe papai…. poate am noroc ;) si cedeaza la mine . :lol:
numa prostiiam scris la numele lu PAPI. :roll: e dimineatza si sunt adormita… sorry… :oops:
Pana la urma cum il cheama !? PEPI sau PAPAI !?
am scris mai sus mai… ai nevoie de ochelari? :P .Sper sa nu ma puna sa ii dau un miel de Pasti :roll: deci… scuze PAPI …:D
nu este lupta cinstita, ca eu nu pot sa ii fac avansuri. :( lui PAPI, ca sunt baiat ;)
:O:O:O ma crezi in stare de asa ceva??!!! Sa-ti fie rusine… nu i-as face niciodata avnsuri mai!!! (mai ales cu un astefel de scop)… cred ca ai uitat cu cine vorbesti :( …. vedem noi :!:
gata cu lupta; mi-am cumparat placa. si nu de la Papai, asa ca stati linistiti, jaca ramane la mine.
da… stiu… ma bur tare mult ca ti-ai luat ;) ..pcat de “jaca” :roll: sa stiica ma prinde bine portocaliu :oops:
Pe 4 aprilie, anul viitor, cu onoarea implinirii de catre mine a onorabilei varste de 28 de ani, astept un cadou simbolic … JACA !!!!! :D :D
nu te-ai gandit ca la anu poate o sa arate jalnic??!! da cine stie… pana la urma poate nu ramane la garcea… :P poate o face cadou la alta zi de nastere … cadou “simbolic” :roll: (a mea a trecut :(( nu mai am sanse… )
Vad ca ti-ai luat jaca pe tine. Ti-e frica sa nu ti-o fure cineva? :)
frumoasa placa ;) Cand o inaugurezi?
pai cand?
mai e zapada? sau ii pun niste rotile si mergem pe iarba?
da imi este frica sa nu mi-o fure cineva de asta am pus-o pe mine
zapada mai e, dupa cum ai vazut in week-end. Erau niste limbi de zapada pe care ne puteam da in apropiere de ref Berevoiescu ;)
sa car placa pana acolo numa pt atat?
esti nebun!!!