22-24 aprilie 2006 :: Pe Ceahlau (1906 m)

Emi Cristea | 140 vizualizari 26 aprilie 2006 0 Comentarii

Dupa o noapte chinuita, aproape nedormita, zgaltait de personalul de Targu Mures, si apoi de gropile soselei dintre Gheorgheni si Bicaz, ma intalnesc cu Sorin si Irina, in centrul micului oras moldovean, de la poalele Ceahlaului.
Am lasat in urma ploaia din Ardeal, incalzit un pic de soarele ce razbatea printre nori la poalele Ceahlaului. Dar prognozele meteo nu erau foarte imbucuratoare, astfel ca aceste raze erau parca, doar amagitoare.
Luam un taxi spre cabana Izvorul Muntelui, ca nu parea prea interesanta afacerea de-a strabate 12 km pe jos, pe sosea, pana la poalele Ceahlaului. Pe de manele (asa, ca de bun venit in modernul orasel, in pas cu ultimele hituri in materie de bani, femei si burice), strabatem meandrele si gropile soselei spre Izvor. Cu mare bucurie ne dam jos din masina, si ne saltam rucsacii in carca. Mai avem o bariera de trecut, pana sa intram in Parcul National Ceahlau: nea Jenel, taxatorul de serviciu.
In spatele cabanei Izvorul Muntelui, luam in piept o panta mai zdravana, si dupa zece minute ajungem in soseaua ce inconjoara Ceahlaul pana la Durau. Ajungem in drum flescaiti bine de efortul sustinut din primele minute. Asa ca portiunea de sosea pare o binecuvantare pentru a ne trage sufletul ceva drum. Afara este un miros tomnatec, parca; se simte o adiere de iarba uscata, de fan. Si totusi … vine primavara. Iarba a rasarit pe langa drum, incercand sa acopere parca noroaiele lasate in urma sa de batrana iarna.
Asfaltul ne oboseste repede picioarele. Suntem incaltati cu bocancii de iarna, asteptandu-ne ca peste anumita altitudine sa dam de zapada. Vremea s-a grabit insa, astfel ca printre molizi, zarind pentru prima data Toaca, nu vedem prea multa zapada pe sus. Ne vom testa bocancii de iarna prin noroaiele Ceahlaului. Cel putin nu vom lua apa la bord. La bancuta, ne tragem sufletul si mai prindem ceva forte cu o gura de apa. Lasam in stanga poteca spre dinspre Politele cu Crini, si ne contiunam drumul spre Stanca Dochiei. Am scapat de sosea. Intram pe un drum forestier, pe marginea unui paraias, incepand sa luam altitudine. Este destul de cald, desi vremea e apasatoare.
Deasupra noastra sta a ploaie. Peste lacul Izvorul Muntelui se aud tunete. Speram sa ne ocoleasca furtuna. Asa ca intetim pasii, traversand cand intr-o parte cand in alta paraiasul pe care il urmam. Cu cat ne apropiem de stanca Dochiei, vremea se inrautateste. Toaca dispare privirilor si primii stropi de ploaie incep sa ne ude. Sorin scoate husa pentru rucsac. Nu ne imbracam, ca nu pare a se inteti ploaia si mai mult ne-am incinge in goretex sau in impermeabil.
[...] [...cititi aici continuarea]