25-26 martie 2006 :: Prin caldarile Malaiesti

Emi Cristea | 450 vizualizari 27 martie 2006 1 Comentariu

La inceput a fost Ceahlaul, apoi ar fi trebuit sa fie Hasmasu Mare, cu cort si zapada gramada. Trebuia sa fim multi ? dar pana a venit week-end-ul am intors busola invers. Se mai intampla. Cine stie unde ajungeam pana la urma ? cred ca a fost week-end-ul rasturnarilor de situatie.

Sambata dimineata, intr-un de necrezut gest de darnicie, dau 10 lei pe biletul de rapid pana la Predeal. Ramane sa ma mai gandesc ce a fost in capul meu, ca inca nu imi dau seama. La limita dintre provinciile tarii, in insorita gara a Predealului, dau peste doua Irine. Ehh, le asigurasem ca nu le trag clapa, si ca ne vom intalni dimineata in gara.
Trio in Bucegi. Eu cu doua Irine. Ma intreb de pe la inceput, cand le voi striga pe nume, care cum o sa raspuna prima. Dar pana una alta sa-mi iau si eu pereche de ochelari de soare, de unica folosinta, ca sa nu ma pasca vreo orbire prin munti.

Fara prea mult chef de mers in noi (la un momendat ne gandeam ce-ar fi sa urcam in Piatra Mare, unde om ajunge repede la altitudine sa prindem muntii din jur in priviri), pornim agale pe soseaua de Bucuresti, rasfirandu-ne pe marginea drumului in ciuda tuturor claxonatorilor nervosi de cu dimineata.
Peste Clabucetul Baiului, zambeau la noi Costila, Morarul si mai la dreapta Bucsoiul. Nici un nor pe cer. Cristi de la Meteo (Flueraru) ne anuntase de cu seara ca o sa fie vreme stabila tot week-end-ul. Intram pe soseaua Paraul Rece. Cam sanse slabe sa ne ia cineva pe aici, dar parca ne-am dori sa nu facem cei 4 km de asfalt pe jos. O luam la pas spre deal, dar dupa nici cinci minute facem o pauza de fotografii. In timp ce ma holbam prin obiectiv catre Bucsoiu (incercam sa prind un cadru fara sarmele de pe marginea soselei), fetele faceau cu mana la masinile ce treceau. Nici o sansa ? pana la o masina cu numar de Constanta, care trage o frana brusca un pic mai incolo de mine. Cand ma uit, de la volan, o fatuca faina imi facea disperata cu mana. Ioi, e Georgia. Nu ne mai vazusem din toamna, de la Padis, si iaca ce bafta pica pe mine. Tocmai ea sa ma ia la ocazie. Nu mai stam pe ganduri, aruncam rucsacii in portbagaj, si ne strambam la asfaltul de care am scapat mai frumos decat visam. Georgia (ehh, tot timpul am cunoscut-o de Gigi; ca asa ii zicea lumea) ne lasa la drumul spre Diham, ea mergand mai departe spre Moeciu.
Inspiram adanc de bucurie, aruncam o privire sagalnica spre Bucsoiu ? si hai la drum. Cu bucurie, cu zambete si cu pofta de viata. Cerul la fel de limpede. Daca se strica vremea, o incurca Flueraru cu noi. De cand asteptam vremea asta.
Zapada tare, poteca bine batuta, ne determina sa nu ne mai punem parazapezile. Om avea timp de ele la vremea lor. Cand ajungem la poteca podeleor, ne oprim pentru un moment sa admiram Piatra Craiului care se vede in departare. Spre Valea Frasinetului incepem sa ne incingem de la caldura, astfel ca pana la parau eu scap incet incet de haine, ramanand la tricou. Poate cand ajung acasa o pacalesc pe mama ca am fost la mare. In drumul forestier treaba se ingroasa putin. Zapada este mai adanca un pic. Soarele a mai inmuiat-o si trebuie sa fim atenti sa nu se scufundam. La podul de peste vale, stratul are un metru grosime si sta atarnat ca o cornisa peste margine. Dincolo poteca devine ? trei poteci. Fiecare s-a dus pe unde l-a taiat gustul bocancului. Preferam pe poteca veche, acoperita acum de zapada. Stratul proaspat are doar o palma, iar cel de sub este inghetat. Astfel ajungem cu usurinta in marea poiana de sub Diham. Soarele arde totul. Cu ochelarii pe nas, sigur o sa venim acasa bronzati in parcele neuniforme [...] [...cititi aici continuarea]

[ALBUM FOTO din tura]

Sursa: Emi Cristea