7-9 octombrie 2005: Zile frumoase pe Piatra Craiului

Emi Cristea | 329 vizualizari 11 octombrie 2005 0 Comentarii

Ne strecuram cu greu cu masina prin santurile de pe strada Gura Raului din Zarnesti. Nu stim ce vor sa faca, dar dupa amploarea sapaturilor parca are pune-o de o autostrada. Pe intuneric ajungem la cabana de la marginea orasului, unde ne intalnim cu restul grupului. De toti, cred ca suntem vreo doisprezece. Asa si trebuie. Multi.

Grupul porneste spre Curmatura pe drumul de masina ce duce spre Botorog. Este octombrie, dar este cald. Si vremea buna ne anunta de pe acum ca aveam multe de pierdut de nu ne hotaram sa o intindem week-end-ul asta in munti.
La fantana lui Botorog, incinsi bine, dam jos de pe noi din multimea de haine si ramanem la tricouri pentru a da piept cu panta. Mai cu glume, mai cu barfe, insiruiti pe poteca bine batuta, ne obisnuim incet cu intunericul. Gandul ne este la iesirea in Poiana Zanoaga, unde sunt cele trei stane bine pazite de caini. Al nostru Jimmy, fiind urcat mai devreme la cabana, ne anuntase prin telefon ca s-a intalnit pe zi cu cainii si oile in zona Zanoaga. Ciudat ? Nu au coborat inca ciobanii ? Suntem totusi in octombrie.
Ajungem la bancuta si la izvor. Un ultimo popas. Tragem aer in piept, si ne gandim la cum o sa trecem printre toate haitele de caini. De la izvor intram pe viroaga care duce direct in poiana. Mai scurtam astfel din drum. Iesiti in Zanoaga, ne intampina cerul senin, stelele si linistea. Nici urma de caini. Eh, or fi mai sus la stane, ne gandim noi. Cu lanternele aprinse, insiruiti la mica distanta unul de celalalt, in frunte cu Bogo si cu mine, urcam incet prin linistea Zanoagei. Parca tot asteptam latratul. Trecem pe rand de stane, si nici un semn de viata nu ni se arata. Doar urme proaspete ale trecerii unor turme de oi. Sa fi coborat chiar azi ? !? Asa se pare.
Este bine. Plecasem cu gandul sa dormim in stana. Nu ne luasem cu noi corturi, iar de bani de cabana nu prea era vorba. Ne-ar fi dat planurile peste cap intarzierea asta prin munti a turmelor. Intram in padurea de sub Piatra Mica, si mai veseli ca pana acum, urcam spre Curmatura. Pe la orele zece suntem in fata cabanei. Este bine. Inca nu s-a dat stingerea. [...]

[Citeste articolul complet]

Sursa: Emi Cristea