Aventuri in Tian Shan

Alexandru Paun | 203 vizualizari 28 septembrie 2005 0 Comentarii

Expeditia Khan Tengri 2005
Aventuri in Tien Shan – vf. Khan Tengri 6995m

20 iulie – 22 august 2005

Membrii expediţiei:

- Cristi Dicu

- Cristian Torică

- Dana Grădinaru

- Lucian Guţu

Text: Cristi Dicu Foto: Dana Gradinaru

După un an de muncă şi ?ndelungi planificări iată că reuşim să plecăm spre tăr?murile Kazahkstanului. Din echipa de anul trecut din Caucaz nu am mai rămas dec?t 2 participanţi, Tori şi subsemnatul, la care s-au adăugat alţi doi prieteni ?ntr-ale muntelui Lucian şi Dana. Pe l?ngă schimbarea echipei a mai avut loc un alt eveniment major adică trecerea de la transportul cu trenul pe o perioadă de timp interminabilă la transportul cu autocarul, avionul, maşina şi elicopterul numai in 2 zile.

Iată-mă ajuns, cu peripeţiile de rigoare, alerg?nd cu 40 kg ?n braţe, la staţia de plecare a autocarului spre Istanbul, ?nconjurat de prieteni, dornic să-mi ?ncerc forţele cu celebrul Lord al Spiritelor (Khan Tengri) din ?ndepărtata Asie. Lu?ndu-ne rămas bun de la cei dragi ne suim ?n jaful ce ne va duce pe ritmuri de manele spre bazarul de sute de hectare.

Ajuns ?n Istanbul răm?n surprins că Bucureştiul poate fi numit un oraş curat. Facem şi noi o plimbare ca tot turistul prin oraşul vechi admir?nd locurile pe unde se perindau străbunii cu sacul de galbeni ce trebuia dat sultanului pentru a nu ne mai călca ogoarele, fiind ?ntr-o competiţie acerbă cu japonezii la fotografierea tuturor ungherelor Istanbulului. ?ntr-un final vine şi ora la care ne ?ndreptăm spre aeroport, ?nt?lnindu-ne cu alţi doi conaţionali dornici să-şi ?ncerce forţele cu ?nălţimile, Cornel Sain şi Dănuţ Ochesel. Ajuns pe aeroport sunt nerăbdător să văd cum e plimbarea cu pasărea de fier. Răm?n dezamăgit, sper?nd să fie ceva mai extrem, dar măcar mă consolez cu o bere bună oferită de Turkish Airlines, sper?nd ca la intrarea ?n Kazahkstan să nu mai avem probleme ca anul trecut ?n Rusia şi Ucraina. Reuşim să trecem de vamă fără probleme dar avem ceva emoţii la ridicarea bagajelor care nu voiau să miroasă aerul Asiei după care suntem ?mbarcaţi ?ntr-un microbuz de către reprezentantul agenţiei cu care am colaborat pentru această expediţie. Pe drumul spre magazinul de unde urma să cumpărăm haleala Lucian ?şi dă seama că a uitat acasă pioletul aşa că suntem nevoiţi să stăm c?teva ore prin Almaty să cumpărăm altă jucărie.

?ntr-un final reuşim să plecăm la drum spre Karkara, locul de plecare spre ?nălţimile Tien Shanului, şi luăm contact cu solul arid din această parte a lumii. Off, ?n sf?rşit, după două zile pe drumuri, ?n data de 22 iulie reuşim să vedem şi noi poalele acestor munţi gigantici. Sunt ameţit după at?tea treceri de graniţă ?ntre Kazahkstan şi Kirghizstan că nu mai ştiu pe unde sunt c?nd ajungem ?ntr-un final ?n tabăra Karkara, fiind aşteptaţi de marele boss Kazbek Valiyev – mare alpinist al fostului CCCP.

Ziua de 23 iulie o petrecem plimb?ndu-ne pe dealurile de peste 3000m de l?ngă tabără, făc?nd planuri pentru zilele următoare. Şi iată că vine şi ziua ?n care zburăm cu elicopterul spre tabăra de bază Khan Tengri nord. Nu credeam că munţii pot fi aşa de ?nalţi!

Base camp

Ajuns pe gheţar, la 4000m, sunt mut văz?nd frumuseţea şi dimensiunile acestui munte dar din păcate mai trebuie să şi muncim aşa că ne punem pe treabă amenaj?ndu-ne locurile de cort ?n apropierea taberei, unde sunt corturi de lux pentru cei ce ?şi permit să plătească pentru confort. ?ntr-un final reuşim să aranjăm locul, să sortăm m?ncarea şi ne băgăm la culcare, fiecare ?n cortul său, alături de partenerul prestabilit pentru această aventură, eu cu Tori, Lucian cu Dana, Cornel cu Dănuţ ?ntr-un cort mişto oferit de agenţie celor ce plătesc pentru toate serviciile din tabăra de bază.

25 iulie – ziua din care ne ?ndreptăm către adevărata aventură şi obositoarele etape de aclimatizare. Azi decidem să luăm contact cu pantele spre tabăra 1 aşa că plecăm la drum, travers?nd gheţarul, şi urcăm p?nă la altitudinea de 4400 m. Suntem uimiţi de dimensiunile unei avalanşe care mă face să-mi zic că ce am văzut p?nă acum ?n Rom?nia şi Caucaz sunt abureli. Cobor?m la corturi pentru binemeritata odihnă şi facem planul ca in ziua următoare să facem un drum ?n tabăra 1 pentru a duce ceva echipament acolo. Drumul spre tabăra 1 nu pune probleme din punct de vedere tehnic şi odată ajunşi aici ne punem pe muncă şi montăm corturile aduse special pentru taberele superioare, desfacem sacii de dormit şi o luăm la vale.

Khan Tengri

Luăm o zi de pauză fiind foarte mulţumiţi că p?nă acum nu avem probleme cu aclimatizarea. Socializăm cu membrii celorlalte expediţii ?n sala de mese, dar fiind cu g?ndul la ceea ce va urma.

?n 28 iulie drumul spre tabăra 1 fiind de scurtă durată, circa 3 ore, plecăm ?n jurul orelor 16 cu g?ndul ca ziua următoare să vedem cum e ?n tabăra 2. Şi iată-ne ?n 29 iulie, zi ?n care luăm contact pentru prima dată cu st?ncile şi ?nălţimile v?rfului secundar Chapaev. Plecăm din tabăra 1 cu provizii de m?ncare, ceva haine pe care le vom lăsa ?n tabăra 2, noi urm?nd să cobor?m ?n aceeaşi zi ?n tabăra de bază. Diferenţa de nivel de 900m dintre aceste tabere se face simţită din plin şi ajungem la 5500m epuizaţi dar fericiţi că avem ocazia să vedem frumuseţile acestui munte magnific cu st?nca sa rozalie. Stăm circa 1 oră să respirăm aerul acestor locuri şi o luăm la vale spre tabăra de bază unde ajungem terminaţi. Din păcate o parte din membrii expediţiei au ceva probleme medicale cauzate de altitudinea atinsă astăzi aşa că apelăm la un doctor specializat ?n bolile de altitudine care reuşeşte să rezolve problemele. Dănuţ are insomnii şi a avut o durere de ficat ?n tabăra 2, Dana are probleme cu bila, noi ceilalţi ceva dureri minore de cap.

Chapaev (6100m)

Ziua 30 iulie o petrecem ?n tabăra de bază pentru a ne repune pe picoare după care ?n data de 31 iulie o luăm iar la drum spre tabăra 1.

Ziua următoare urcăm cu corturile ?n tabăra 2 unde suntem nevoiţi să stăm 2 nopţi fără sa putem urca prea mult deasupra taberei din cauza vremii nefavorabile, fiind pentru prima dată de c?nd am ajuns ?n Tien Shan c?nd avem vreme proastă. ?n 3 august cobor?m ?n tabăra de bază descumpăniţi deoarece Lucian şi Dănuţ au hotăr?t să renunţe şi să plece acasă.

Zilele de 4, 5, 6 august le petrecem ?n tabăra de bază pregătindu-ne şi odihnindu-ne pentru asaltul final către v?rf. Stăm şi lenevim, m?nc?nd aproape non stop, făc?nd planul de atac al v?rfului. Discutăm cu diverşi alpinişti, membri ai altor expediţii, afl?nd informaţii utile despre traseu.

Şi iată-ne şi ?n ziua de 7 august, zi ?n care plecăm la drum pentru a lua contact cu aerul ?nălţimilor de 7000m. Alegem ca ?n prima zi de asalt să urcăm numai p?nă ?n tabăra 1 pentru a nu ne irosi resursele fizice prea rapid. Ziua următoare urcăm către tabăra 2 unde avem norocul să ajungem ?naintea unei ninsori ce avea să dureze peste 24 ore. Din păcate această ninsoare abundentă a pus capăt tentativei lui Cornel de a atinge v?rful, el av?nd programată plecarea spre casă cu c?teva zile mai devreme ca noi.

Khan Tengri

Ziua de 10 august o petrecem ?n tabăra 2 admir?nd cantitatea mare de zăpadă depusă, lu?ndu-ne rămas bun de la Cornel care se decide alături de membrii unei expediţii spaniole să coboare şi să plece acasă. Totuşi avem şi ceva noroc afl?nd că va urca un grup de ruşi, alături de care ziua următore vom putea face potecă spre tabăra 3. Şi iată că vine şi momentul ?n care voi depăşi altitudinea de 6000m. Spre tabăra 3 avem de trecut umărul Chapaev (6100m) unde ?nt?lnim pasajele cele mai dificile de p?nă acum, pasaje de gradul IV UIAA. E drept că aceste pasaje sunt asigurate cu corzi fixe dar la altitudinea asta tot ai ceva de muncă, căr?nd echipamentul de campare şi m?ncare pentru c?teva zile. Ajunşi ?n tabăra 3 (5900m) avem de muncit pentru amenajarea locului de cort şi tocmai c?nd reuşim să facem platforma se pune un v?nt puternic. Ziua de 12 august o petrecem ?n cort sper?nd ca vremea rebelă de afară să se potolească şi să ne ofere şi nouă şansa să ?ncercăm atingerea v?rfului.

Camp II (5500m)

Bine că nu sunt o fire superstiţioasă pentru că altfel nu aş fi plecat la drum către v?rf ?n 13 august. Din păcate iar avem ceva probleme şi nu reuşim să plecăm toţi cei trei rămaşi către v?rf. Dimineaţa m?ncăm o supă, plecăm la drum după un chin groaznic ?n a ne echipa şi vine şi marea surpriză neplăcută: Tori are ceva probleme cu stomacul şi ia decizia ?nţeleaptă să nu ?ncerce să urce astăzi pe v?rf. Plec la drum alături de Dana cu o mare str?ngere de inimă, g?ndindu-mă la Tori, camaradul alături de care am reuşit at?tea ascensiuni frumoase şi cu care am făcut at?tea planuri de viitoare expediţii comune, că poate ziua următoare nu va mai avea vreme bună deci nu va avea posibilitatea să-şi ?ncerce forţele cu muntele.

Fiind din fire mai repezit, ?ncet, ?ncet, o pierd pe Dana pe drum. Trec de nenumărate praguri de st?ncă şi ajung ?n tabăra 4 (6400m) unde iau o scurtă pauză pentru hidratare. Continuu să merg ?ntr-un ritm destul de rapid şi reuşesc să ajung mai devreme dec?t credeam la locul unde traseul părăseşte creasta vestică şi intră, spre dreapta, ?ntr-un culoar de circa 100m. Aici, ştiind că sunt deja la 6800m, iau o nouă pauză pentru alimentare şi am marea dezamăgire a zilei c?nd mă văd nevoit să stau să aştept un grup de 8 ruşi să treacă de pasul cel mai dificil al traseului (IV – V UIAA). ?n acest timp o văd pe Dana pe creastă ?ndrept?ndu-se către locul ?n care mă aflu şi ?ncep să sper că poate totuşi aici mă ajunge şi vom urca ?mpreună pe v?rf. Dar iată că se eliberează pasajul cheie şi plec la drum iarăşi singur. Nu credeam că pot să ajung vreodată aşa de obosit! Pe ultima 100 de metri am mers cu o viteză incredibil de mică (dacă era pe acolo un melc cred că eram la un adevărat concurs cu el, care merge mai ?ncet) şi cu un ultim efort reuşesc să ajung pe v?rf. Aici nu prea am timp să admir peisajul din cauza v?ntului turbat care bate (măcar pe traseu a fost frumos) dar tot stau puţin şi admir celebrul Pobeda (7439m), v?rf pe care sper să ajung anii viitori. Mă pornesc către vale şi după 100m o zăresc pe Dana care se zbate să treacă pe l?ngă gaşca de ruşi care mi-au stat ?n cale la urcare. Ajung la ea şi avem o scurtă discuţie ?n care mă ?ntreabă c?t mai e p?nă pe v?rf, se uită la ceas d?ndu-şi seama că e t?rziu şi ia decizia să mai urce c?teva zeci de metri să vadă v?rful după care să cobor?m ?mpreună. O aştept şi cobor?m ?mpreună spre tabăra noastră, ?n noapte şi super epuizaţi. Tori ne aşteaptă ?n faţa cortului cu o cană caldă de ceai, dorind să afle tot ce am făcut in ziua aceasta. După ceva poveşti adormim fr?nţi, fiind ?ntrerupţi numai de gălăgia făcută la ora 4 dimineaţa de colegul nostru care se chinuia să facă primusul să meargă pentru a-şi face un ceai. ?ntr-un final reuşeşte şi pleacă la drum. Dormim p?nă la ora 13 şi ne apucăm să facem ceva m?ncare şi lichide. Spre seară vine şi Tori cu satisfacţia de a fi ajuns pe v?rf.

Pobeda

?n 15 august o luăm la vale, dar ?nainte de asta mai trebuie sa facem un mic urcuş de 200m pe Chapaev, urcuş unde facem 3 ore. Ajungem ?n tabăra 2 epuizaţi, unde văz?nd că Tori mai are ceva resurse fizice şi o dorinţă nebună să ajungă ?n acea zi ?n tabăra de bază, hotăr?m să ne despărţim pentru o zi. Ziua următoare cobor?m ?n tabăra de bază cu un rucsac imens, pe parcurs recuper?nd şi echipamentul lăsat ?n taberele 2 şi 1. Fac un binemeritat duş şi mă ?ndrept către sala de mese, unde radem 4 sticle de vin şi facem un mic chef cu coreeni, ruşi, unguri p?nă spre ora 12 noaptea. Trecem la somn, un somn binemeritat, urm?nd ca ziua următoare să str?ngem bagajele şi să admirăm pentru ultima dată acele locuri magnifice.

Plecăm spre aşa zisa civilizaţie, av?nd posibilitatea să privim ?nălţimile Tien Shanului pentru mai mult de 1 oră din elicopter. Ajunşi ?n Almaty, vizităm oraşul ?n cele două zile pe care le mai avem la dispoziţie, deja cu g?ndul la aventurile pe alte meleaguri de anul viitor. Dar din păcate trebuie să o luăm din loc şi să ne ?ntoarcem acasă şi la treburile noastre de zi cu zi.

Sursa: Alexandru Paun